tumora maligna

e ok..adica e mult mai bine..a inceput sa manance si solid..nu cum ar trebui,dar e ceva..mananca pui cu sos..si cu ciuperci..in stil chinezesc..de fapt de la restaurantul chinezesc i`am luat si a mancat...a mai mancat si tocanita..si a inceput sa bea lapte//bea cam o cutie pe zi..sper sa isi revina complet cat mai repede

Dupa ce se reface,urmeaza alt chin..mai face 2 serii de chimio in tara preventiv..

Doamne ajuta! ma bucur de asa vesti.

Ce pot sa ti spun ... ca ma bucur mult mult de tot si ma rog asa ... ,, doamne reda i sanatatea trupesca si sufleteasca , nu il uita pe el , doamne , sa i dai zile linistote si cu pace in suflet ! Fericire, va doresc !

multumim iris,asa sa fie...abia astept sa treaca dee tot perioada asta ca nu mai pot..e f greu,si inca ne mai asteapta o serie..bine ca pana la urma a scapat de tumora ceea ce e cel mai important

Buna dimineata ! A trecut faza in care ati acceptat ca este bolnav si a fost tratat asa cum trebuie ...i s a aplicat un tratament agresiv , ca fiind maligna [ca si la mine ...] actiona rapid ... trebuia sa o atace repede ... si se va reface ...trebuie ...incercati sa il alimentati cit mai natural ... sa tina seama de regim ... nu uitati ca rosiile si alte cruditati fac minuni acum ... telina , sfecla rosie , vaza rosie sau alba ...morcov si mere toate rase in proportii egale ...pentru salate ce nu le atacati cu otetsau sare
... le va servi asa pe post de desert de 3 ori pe zi ... nu poate sa tolereze stomacul .. atunci ... unul sau doua ceaiuri de menta ...fara zahar ! ... trebuie sa stii ca aceea chimioterapie se face sa se asigure ca daca au ramas undeva imprastiate celule nebune = canceroase sa nu le dea voie sa o ia razna ... chimioterapia este ca politia sanitara ... otravuri ce am ajuns sa le iubim ... ca ne distruge ceea ce ne face mai mult rau in organism ... va doresc o duminica binecuvintata de Dumnezeu !

doctorul i=a spus ca nu trebuie sa urmeze nici un regim,sa manance ce vrea,dar fara excese..si da,fructe si legume multe..dar asta cand o sa=i revina gustul sa le poata manca

:pasarica: sanatate si ginduri bune !

cum se mai simte Marius?

e ok,a inceput sa manance mai bine..isi face pui cu legume si papa..sau mergem la chinezesc ca acolo ii place sa manance..incepe sa`si revina

Doamne ajuta ma bucur tare mult.
a incercat sucuri de legume? unele-s mai nasoale la gust (daca omului nu-i prea plac legumele crude) dar crede-ma ca sint folositoare. la fel si cele de fructe (mere, portocale, grapeferuit, etc).

ankuzza, o sa fie bine :pupic:

vdaiana a scris:Doamne ajuta ma bucur tare mult.
a incercat sucuri de legume? unele-s mai nasoale la gust (daca omului nu-i prea plac legumele crude) dar crede-ma ca sint folositoare. la fel si cele de fructe (mere, portocale, grapeferuit, etc).

nu poate..inca nu simte gustul calumea..mai e pana o sa`si revina complet..
Mai rau e ca a intrat oarecum in depresie..se tot gandeste la ce urmeaza,se tot gandeste sa nu reapara,e alt om..nu prea ne mai intelegem ne certam,nu stiu cum sa fac sa il inteleg sa il scot din starea asta..Desi i`a zis medicul ca sansele sunt mici sa mai apara,lui ii e frica..:( nu stiu ce sa mai fac..parca nu se mai termina
Am obosit sa ma mai stresez..am obosit sa mai disper cand vad ce e in jurul meu..cat sa mai rezist si eu..cu atata stres,..am slabit sunt vai de mine..nu mai reusesc sa fac nimic bun..vreau doar sa stiu ca va fi bine..atat!vreau sa stiu ca aici se termina cosmarul si ca vom fi bine amandoi..mi`e frica,ca si lui..nu stiu cum sa fac sa ii ridic moralul..vreau sa fie optimist,vesel..ce sa`i fac?nu vrea sa iasa din casa,iesim f rar..sta la calc..si cand ne mai certam imi mai toarna cate o replica..si ma face sa`mi dau seama ca ascunde multa suferinta sub imaginea lui dura..el pare ok psihic,dar nu e..tocmai acum cand e bine..cand e vindecat,a cazut cu psihicul...de ce>?

mda cunosc senzatia :( dr mea a zis ca am pitici pe creier. lupta cu piticii e destul de grea. mie degeaba imi spune toata lumea ca o sa fie bine, sa nu ma gandesc la ce e mai rau, ca sint tanara, ca a trecut ca blablabla... de cele mai multe ori ma supara vorbele astea. am impresia ca nimeni nu intelege prin ce am trecut, ca riscul recaderii exista, ca nu pot sa nu ma gandesc la varianta sumbra, ca sint alt om, ca o parte din mine s-a dus, ca nu mai pot sa ma uit la ziua de maine asa cum o faceam inainte, ca pt mine nu exista planuri de viitor pt ca mi-e teama sa le fac, mi-e teama sa ma gandesc ce-o fi peste un an chiar si peste o luna.
nu stiu daca poti tu sa-l scoti din starea in care e. mami saraca s-a straduit mult cu mine si vazand stradania ei am facut ce ma indemna sa fac, dar daca era dupa mine nu faceam nimic, in unele zile as fi zacut toata ziua in pat sau la comp si gata, nu vroiam nici plimbare, nici mers la piata, nici mancare, nici nimic in anul ala cat am stat in concediu de boala, chiar si dupa aia, totul parea asa de sec, fara rost, fara speranta pt ca credeam ca odata cu terminarea tratamentului totul va deveni roz. e pe naiba, ca au dat navala piticii.
tu poti sa-l incurajezi chiar daca pe el il apuca pesimismul, nu trebuie sa dramatizezi si in nici un caz sa nu-i dai apa la moara cand incepe sa se gandeasca la rau, dar nici sa ignori problema.
Doamne ajuta tratamentul a avut efect, din punct de vedere medical el e bine, dar psihicul se vindeca mai incet si trebuie multa rabdare din partea ta si vointa din partea lui. trebuie sa invete sa nu se mai gandeasca prea mult la viitorul indepartat, ci sa traiasca in prezent. suna a cliseu, dar asa e.
as putea sa vorbesc ore in sir despre cum a fost, ce am simtit in timpul tratamentului, dupa aceea si acum, dar tot nu reusesc sa gasesc o modalitate 100% eficienta de a elimina definitiv "piticii". io ma bucur totusi ca am reusit sa ma las de calmante, ultima reteta scoasa cred ca a fost in ianuarie si inca mai am cutii intregi neatinse. e adevarat ca le port cu mine in poseta ca altfel cand am cate un atac e si mai rau daca stiu ca nu le am la indemana. dar de luni de zile nu m-am atins de ele.
n-ar fi rau sa incerce sa mearga la psiholog sau daca nu-l incanta ideea atunci sa gaseasca singur metode de relaxare, de meditatie, sa-si caute un hobby nou, sa faca chestii care sa-i capteze interesul, sa-i tina mintea ocupata cat mai mult ca sa nu se gandeasca la prostii. cu timpul el singur va intelege ca e un invingator, ca aceasta experienta l-a schimbat dar nu neaparat in rau.
cea mai importanta e rabdarea si sa incerce sa-si gaseasca linistea sufleteasca.

da,am sa incerc sa il tin departe de stres..de agitatie..sper sa si reusesc..sper sa fie bine..sa treaca peste si sa nu mai fie nevoie sa trecem vreodata prin asa ceva..!astept cu nerabdare sa se termine chinul asta..e un adevarat cosmar ce se intampla

mi`e frica..sa nu ii influienteze sanatatea modul asta de gandire..frica asta..nu as vrea sa reapara doamne fereste fix din cauza stresului sau gandirii negative tocmai acum dupa ce s`a vindecat..dupa ce i s`a zis ca e ok si ca sunt sanse de 5-10% sa revina..sunt totusi mici..eu vreau sa fie 0..vreau sa contribui la asta//si nu pot..nu stiu cum..

ceea ce a postat daiana este adevarat .. abia acum va spun ca ceea ce ai trecut este aproape identic cu ce am trecut si eu .. de aceea il inteleg pe armand , pe tine daiana si pe tine ankuzza .. eu am un batalion de pitici pe creier ... mai mult vorbesc cu voi decit cu ai mei .. sunt inchisa si uneori ni mi deschid sufletul in fata oricui .. mai ales la ai mei ..ma gindesc .. la toate .. nu pot face planuri in viitor ... ma rog dar aceasta boala este .. cumplita ... tu trebuie sa ai rabdare .. sa il lasi .. ca se plictiseste si apoi iti zice el ce vrea .. dar vai de tine ca iti afecteaza sanatatea si trebuie sa ai rabdare si ai serviciu si este egoist desi zice ca nu .. si tu ca l iubestii nu vezi ca i asa ... putere si multa rabdare ... ai mei m au trimis acum in vizita 3 zile ... nu am stare .. ma dor genunchii .. articulatiile ... lupt dar fereasca dumnezeu ... ma gindesc sa nu fi inaintat la oase... am dureri siciitoare ... pe durate mari .. chiar toata ziua .. deci ... tu ridica i moralul ... si ai rabdare ... spunei ca tehica moderna a avansat si conteaza si psihicul.. eu am 2 psihologi ... am persoane care zilnic imi ridica moralul .. il vad pe sotul meu ca a obosit ... il incurajez uneori eu ... asa faceam eu intram in casa de simbata si nu mai ieseam 4 sau chiar7 zile din casa .. ca e cald .. ca ... minciuni .. ca vream sa nu vad nimic ... sanatate si pozivitate !

chestia cu gandirea pozitiva care influenteaza o boala cred ca e destul de adevarata. io pot sa spun ca am fost cu moralul la pamant, ca ma gandeam mai des la moarte decat la vindecare si abia m-am mentinut pe linia de plutire, dar sint convinsa ca mami prin credinta si speranta m-a scos din haul in care picasem.
nu stiu voi cat de credinciosi sinteti, dar rugaciunile sincere au efect nemaipomenit.

doamne ajuta , daiana... sanatate si sporirea credintei , putere mamei tale sa mearga la sf masluri si la ce doreste dinsa ... sunt convinsa ca nu numai gindirea pozitiva te ajuta sau ma ajuta ... credinta .. eu ma rog putin ... nu mai pot sa fac ceea ce faceam dar ma rog neincetat la bunul dumnezeu si la sf, nectarie si la maica domnului... de aceea mama ta se roaga .. asa cum maica domnului s a rugat pentru mintuitorul nostru , pentru fiul ei bun ... ajutorul nostru al tutror ... roaga te ankuzza si mergeti la minastire undeva sa treceti mult maiusor de acest episod... sanatate voua tuturor!

sunt foarte ingrijorata de niste stari ale lui Marius..cum se supara un pic..sau se enerveaza...se simte f rau..este foarte agitat..foarte agitat..parca amorteste asa si totodata are o agitatie f mare in corp..ii tremura picioarele.asa s-a exprimat el...m-am speriat foarte tare..nu stiu de la ce poate fi..ma gandesc ca o fi de la sistemul nervos..pt ca a trecut prin atatea o fi predispus la asa ceva..dar nu mai pot..mi`e din ce in ce mai frica..mai greu..vreau sa fie bine..vreau sa treaca tot odata..si nu se mai termina..nu vreau sa `l supar sa`l enervez,uneori nu se poate sa fie tot roz..suntem oameni..
vreau sa`l vad si pe el vesel,plin de viata..nu obosit tot timpul si suparat,abatut..as da orice sa fie bine..orice....:(

ankuzza te inteleg perfect.
nu pot sa vorbesc in numele lui, dar pot sa-ti spun ca asa m-am simtit si io, multa vreme. nu vreau sa te sperii, starile astea o sa treaca, dar e nevoie de multa rabdare si trebuie si el sa incerce sa se linisteasca. iar daca nu merge atunci musai sa cereti ajutor medical. cu psihicul nu e de joaca.

episoade din alea cu nervozitate incontrolabila, tremurat de picioare si maini si alte simptome care m-au dus in pragul diperarii am avut si io. in perioada aia imi era teama sa raman singura acasa, imi era teama sa nu-mi fac vreo prostie. nu vroiam sa fie nimeni cu mine in camera, dar nici sa fiu complet singura acasa. era chiar la inceputul tratamentului chimio.

erau de fapt atacuri de panica puternice, doar ca pe atunci inca nu le recunosteam imediat, ma speriam foarte tare si nu reuseam sa controlez starile. asta am invatat cu timpul si cu ajutorul medicamentelor, de care intre timp am reusit sa ma las complet. (ceea ce ma bucura pt ca inseamna ca psihicul meu si-a mai revenit in sfarsit, s-a intarit si am reusit prin forte proprii sa inving atacurile de panica).

intr-o seara s-a intamplat sa raman singura ca ai meu au plecat amandoi la biserica, la maslu. m-a apucat un atac de panica foarte puternic (o singura data am mai avut asa ceva cu vreo 4 ani in urma in cu totul alta conjunctura). simteam ca o iau razna, imi tremurau mainile si picioare in sensul ca nu puteam sa le tin locului, inima imi batea de ziceam ca sare din piept, imi era cald dar in acelasi timp transpiram rece, imi vajaia capul, ochii parca s-au incetosat, bratele si buzele mi-au amortit putin, imi venea sa plang sa urlu sa strig dupa ajutor, dar nu-mi iesea lacrimile si oricum nu ma auzea nimeni, imi era foarte frica dar nu stiam de ce anume, simteam ca nu mai am control asupra corpului meu, vroiam sa se termine o data totul, sa dispara durerea tratamentului, sa dispar io.
ma uitam disperata la ceas si parca timpul nu trecea si ai meu nu mai veneau si io tot in starea aia eram. nu stiu sa fi trecut vreo 20 - 30 min. in sfarsit au aparut, mami a venit la mine in camera sa-mi dea betisorul cu ulei sfintit de la maslu. io stateam pe scaun aproape in mijlocul camerei, cu ochii fix in podea, cu lacrimi in ochi si cu o moaca de speriat. s-a speriat si ea ca nu stia ce-am patit. am inceput sa plang spunand ca io nu mai pot, ca nu mai vreau tratament, ca vreau sa se termine totul, ca mi-e frica si iar am inceput sa tremur mai tare. atunci mami a ingenuncheat langa mine, mi-a luat mainile in mainile ei si a inceput sa se roage. incet m-am oprit din tremurat si am inceput si io sa rostesc impreuna cu ea Tatal Nostru, cred ca de vreo 3-4 ori. si m-am linistit. a fost o senzatie de nedescris. m-a luat o moloseala si o caldura placuta. a trebuit sa ma intind in pat ca imi era somn si nu puteam sa stau dreapta pe scaun. dar a fost asa de bine.
de atunci Doamne ajuta atacuri atat de puternice n-am avut, dar ceva mai slabe aveam chiar si 2-3 pe zi. s-au rarit cu timpul. de anul trecut din primavara pot sa zic ca am rarit calmantele pana am ajuns sa iau doar cand aveam un atac si apoi deloc. am observat ca mi-a fost mai greu iarna si chiar aveam ore fixe cand ma vizitau piticii :P

in concluzie trebuie multa rabdare, autocontrol, psihologie aplicata pe propria persoana sau ajutor medical.
stiu ca ti-e foarte greu, dar o sa reusiti. il iubesti si asta te va ajuta sa-i fii alaturi. nu trebuie sa iei in serios daca el se supara si pare ca te indeparteaza, n-o face cu buna stiinta.

nu vreau sa se ajunga la calmante..eu stiu ce inseamna si in nici un caz nu vreau sa inceapa sa mai ia pastile si pt asta..vreau doar sa`l vad mai vesel..ma simt respinsa,data la o parte..nu vorbeste cu mine,nu`mi spune nimic,ce simte ,ce gandeste...nu stiu nimic..ma simt atat de exclusa din povestea asta..si eu sunt disperata sa`i fie bine,nu stiu ce sa mai fac sa stiu ca o sa fie bine..asa mult imi doresc sa treaca odata..si sa stiu ca s`a terminat pt totdeauna..:( din pacate nu se poate,stiu asta,dar nu stiu sincer cat mai pot sa mai duc..am ghinioane dupa ghinioane..numai belele..numai rele..asa de rau oi fi gresit eu in viata asta?
In noaptea asta plecam cateva zile la mare sa se mai recreeze si el..si ghici ce?Ploua pana joi,vineri...f tare..

anku, draga de tine nici nu stii cat de mult ma regasesc in situatia voastra.
tocmai iti ziceam ca nu trebuie sa te simti respinsa pt ca n-o face din rautate sau cu buna stiinta.
pot sa-ti spun ca asa am facut si io. de multe ori m-am surprins simtitnd ca as vrea sa ma izolez de lume, de toti, sa ma lase naibii in pace pt ca nu au cu ce sa ma ajute, cuvintele lor nu-mi erau de folos, de la incurajari nu-mi treceau nici durerile, nici teama de moarte, nici atacurile de panica, asa ca mai bine m-as fi ascuns sub o piatra si as fi dormit toata ziua. simteam ca nimeni nu ma intelege, ca vorbele lor sint goale, ca n-au cum sa stie ce simt si cat mi-e de greu.
asa ca il inteleg pe marius si sa stii ca nu e ceva intentionat ca se poarta asa.

poate mami ar fi mai in masura sa-ti spuna cum s-a simtit fiind langa mine zi de zi. i-a fost foarte greu si ei si lu' tata. sa stai langa o persoana iubita si sa nu pot s-o ajuti concret cu nimic e groaznic de greu. ea s-a rugat foarte mult, a mers la biserica, a vorbit cu preotii, am fost si io aproape in fiecare saptamana la Sfantul Maslu (ciudat ca pe atunci asa slabita cum eram mergeam des, acum cu toata oboseala ma duc o data pe luna poate).
stii, si inainte eram credinciosi, dar de cand cu boala mea am devenit mult mai credinciosi. ai mei tot timpul au incercat sa-mi creeze un mediu in casa asa incat sa ma simt bine, dar io tot daramata eram. mami ma indopa cu suc de sfecla+morcovi+mere. de fata cu mine se purtau normal, nu aratau cat sint de necajiti si ei, nu ma bazaiau cu intrebari, oricum spuneam io singura cand nu ma simteam bine.

pe de alta parte iubitul m-a tratat ca si cand nu s-ar fi intamplat nimic. nu mi-a zis niciodata ca altii 'laaaasa ca esti tanara, treeece', cand eram mai daramata nu-mi dadea apa la moara ca sa incep sa plang ci faceam amandoi misto ca n-o sa mor si n-are el norocul sa scape de mine, nu dramatiza situatia si atunci si mie mi se parea totul mai suportabil pentru ca la un anumit moment ma simteam respinsa de ceilalti parca aveam ceva contagios, insa el n-a reactionat diferit dupa ce am aflat ce am si nici cand am trecut prin toate acele stari nasoale. m-a vazut in cele mai naspa stari si nu m-a respins. in ciuda altor detalii si a felului in care ma judeca multi, asta spune foarte mult despre relatia noastra.

prietenii apropiati se interesau de mine, incercau sa ma inveseleasca pe messenger sau la telefon (nu aveam chef sa ma intalnesc cu nimeni, ma simteam diferita, defecta).

m-a ajutat mult ca tineam jurnal si scriam acolo tot tot ce-mi trecea prin cap si astfel imi usuram sufletul. ceva de speriat ce prostii am putut sa scriu, dar asta era atunci, apropierea de moarte m-a facut sa gandesc multe chestii sumbre si m-a schimbat mult.

sint perioade in viata cand trebuie sa recunoastem ca o situatie ne depaseste si ca exista ceva mai presus de noi la care sa apelam pentru ajutor.
niciodata sa nu-ti pierzi speranta!

ce e mai nasol e ca mi se pare ca numai cu mine nu vorbeste...numai cand sunt eu langa el e abatut..stiu ca e o tampenie..dar imi e f greu..sper sa ma pot obisnui cu el asa..macar sa fie el sanatos..si sa `i fie bine!ms daiana pt tot

in perioada aia de depresie am vorbit mult cu armand, ne sustineam reciproc, mai mult el pe mine chiar si bolnav fiind.

io cred ca nu vorbeste cu tine pentru ca nu vrea sa te impovareze cu angoasele lui. stiu ca tu esti dispusa si vrei sa-l ajuti prin orice mijloace, dar e foarte posibil ca el sa gandeasca asa.
io cel putin asa am fost. ai mei nu stiau de gandurile si temerile mele, chiar li s-a parut ca am trecut peste toate cu mult curaj cand colo io eram varza. abia dupa o vreme le-am povestit cate ceva.

da,e posibil sa gandeasca asa..o sa incerc sa ma obisnuiesc cu el asa..pana una alta ma ingrijoreaza starile lui..il doare capul f rau..il doare pielea de pe el..are sistemul imunitar scazut..acum urmeaza iar o serie de chimio..mie imi este f frica de durerile de cap..de tot ce i se intampla..stiu ca poate nu e nimic grav si ca nu are legatura cu boala,dar sunt paranoia..sau poate nu..nu stiu ce sa cred..as vrea sa`mi zica si mie cineva ce`i cu boala asta,daca revine,cand,dupa cat timp..daca intr-adevar sunt sanse sa ramana vindecat..sunt iar pe alta planeta..nu stiu ce sa mai cred..eu doar il vreau bine..e tot ce vreau pe lumea asta...:(

nu stiu ce sa zic in cazul lui Marius, pot numai sa-ti zic cum a fost la mine.
io atatea efecte secundare am avut de la chimio si radio-terapie incat credeam ca-s bolnava de altceva si nu se stie ce si nu ma baga nimeni in seama ca io sufar enorm.
am tot citit, am studiat despre limfomul Hogdkin si in timp m-am linistit ca efectele secundare sint muuuulte si pot sa apara chiar si dupa ceva timp de la terminarea tratamentelor.
nu cred ca poate vre-un doctor sa spuna de pe acum daca va mai apare sau nu si cand. de aceea este perioada aceea de siguranta, dupa care riscul de recadere este tot mai mic pana la 0.
in cazul meu 5 ani, au trecut 2 si io-s tot cu morcovul si ma sperii la orice tuse sau senzatie de sufocare, mancarime pe piele sau transpiratie rece.
in filme vezi bolnavi de cancer care ajung in spital slabi numai piele si os si mor sau se vindeca si nu mai au nici o treaba. in realitate treaba dureaza mult mai mult. poate nu ma exprim bine acuma ca am un morcov in plus, dar vreau sa zic ca dupa remisie tot ce poate sa faca omul e sa astepte cu speranta, sa aibe o viata ordonata si sanatoasa si sa fie foarte atent la tot., sa ajunga sa inteleaga efectele secundare fara sa intre in panica. la asta o contributie mare ar trebui sa aibe doctorul curant care sa-i explice omului pe indelete la ce sa se astepte. nu e musai sa apara toate efectele secundare cunoscute, dar sa fie omul pregatit sa nu creada ca are cine stie ce si sa se sperie inutil.
la imunitate trebuie lucrat pe cale naturala si cu suplimente. e foarte important sa nu raceasca, sa nu ia alte boli contagioase pentru ca organismul este foarte slabit.
scuze ca intreb, dar el ce anume a avut? adica ce forma? care a fost diagnosticul?

carcinom nediferentiat de cavum..eu nu am gasit foarte multe pe net despre asta..sunt doar vreo 2 3 discutii despre asta pe net..am inteles ca are o parte buna si una rea..Cea rea ar fi ca se raspandeste repede(la el nu a apucat) si cea buna ca raspunde bine la tratament..mai multe nu stiu..i s`a spus ca nu trebuie sa tina nici un regim,ci doar sa nu faca excese..acum nu prea mananca sanatos..pt ca inca nu are gust si saliva..mananca ce poate..oricum va incepe chimio cred saptamana viitoare..deci trebuie sa manance orice numai sa prinda puteri..e groaznic cand incep sa`l doara dintii..capul..poate fi si de la tratament,nu zic..sunt atatea efecte secundare..dar as vrea sa le stiu sa nu ma mai sperii..:|..e foarte nasol cand il vad ca tot timpul se vaita..desi inainte nu`l durea nimic..sper sa`si revina cat mai repede

Ankkuza , intervin si eu ... sper sa nu te deranjeze ... eu , in timpul chimioterapiei , ma dureau toate ... asa cum spune Daiana ... ma speriam ... nici acuma nu sunt ok ... de exemplu ... am facut parastasul mamei pe 15 august .... era innebunitor de cald ... m a ajutat sotul meu si am fost amindoi ... dar cred ca de atunci am racit ... nu mi am dat seama pe moment si azi trag de aceasta raceala pe care medicul meu nu a luat o in seama si mi a facut mabthera peste tratamentul cu antibiotic ... asta este .. imi zice daca fac febra veniti aici iar
dar raceala la plamini nu da temperatura
mi e mie frig mereu deja in casa stau infofolita ... imunitate scazuta .. ce pot face ...acum de durut ma durea locul unde mi a lua proba de ganglioni ... acum ma doare si zona unde mi a facut raditerapia ... oasele .. capul m a durut mai putin... umerii , inchieturile ... parca ai 80 de ani .. acum mie mi a crescut iar ldh 329 si il aveam destul de bun sub limita maxima .. asta cind am inceput radioterapia pe 8 iunie .... deci .. ai rabdare si multumeste si tu si el lui dumnezeu cel bun ... este greu sa traiesti cu boala asta .. nu i pojar sa treaca in 3 sau4 saptamini si gata .. trebiue asteptat ... mai mergeti si voi la catedrala din orasul vostru ... rugativa ... iertati pe toti ... in gind cum va initiaza gindurile dumnezeu ... pace si liniste in suflet ... sa auzim de bine ... sa manince ce i place ... sa faca ce vrea cind vrea ... o sa se duca efectul chimioterapiei dar trebuie sa lupte si sa fiti optimisti . Eu va doresc o zi minunata ! ... aseara tirziu spunea ceva de planete la tv ... era 1 sau2 noaptea ... si acestea influenteaza racii lei varsatori si inca o zodie ... puterea cerului si rugaciunea catre dumnezeu sunt mult mai eficiente!

am inteles.
nu stiu nimic despre acest tip.
el a facut raze in zona capului, asa-i? atunci e normal sa aibe tot felul de dureri la cap, dinti, maxilar, probleme de inghitire, de gust si tot ce e in zona.
daca de la dr nu puteti obtine mai multe detalii, incearca pe forumuri sa intrebi. precis a mai fost lume care s-a confruntat.

iris, draga de tine, imi vine sa rad si sa plang in acelasi timp. asa ma simt si io ca la 80 de ani. treaba e ca ma ingrozeste gandul ca daca acuma la 32 is asa ramolita din cauza tratamentelor, atunci cand oi ajunge la o varsta mai inaintata la care e normal sa fim asa ramolite, atunci ce-o fi? vaaaai de steaua mea

EI .. DEIE DUMNEZEU SA NE TINA ASA ... CUM SUNTEM ... SCIRTIIND DAR LINGA CEI DRAGI ! O ZI EXCELENTA !

tratamentul l`a terminat de o luna..va incepe iar o serie de chimio in tara,preventiv cica..sper sa treaca toatecu bine si sa nu mai ramana nimic rau in el...:|

ankkuza , deci a facut ce a facut .. i a fost rau , apoi dupa tot ii este dar si inainta in timpul si dupa chimioterapie i va fi ... totul este sa priveasca ca aceste otravuri ii omoara ce nu i bun si asa i mai omoara si cei bun... dar nu avem ce face ... ce vreau sa spun ... va doresc putere si cu rugacuine de la parintii lui de la tine , de la cine il iubeste cu adevarat ... aceea sa se roage .... in rest nu mai spune ti nimanui ...unii se bucura ca sunt timpiti altii il cvompatimesc si nu i face bine .. noi .. eu , el si altii avem nevoie sa stim ca suntem ca voi .. tratati ca si cind noi vom fi printre oameni dar de lucrat cine stie ... poate munca mai usoara .... oricum nu se merita sa te zbati prea mult .. toti ajungem undeva ... tot acolo .Deci , putere , speranta , lupta si iar lupta cu propriile ginduri ... sa fiti puternici ... sa cereti ajutor cind va e greu .. doamne ajuta l ajuta ne .. iarta ne si ocroteste ne !

mda..sper sa fie bine pana la urma...incerc sa nu ma mai gandesc in fiecare clipa la asta dar nu prea pot..mai ales cand il vad abatut,mi se rupe sufletul..e nedrept..ce se intampla..dar..asta e..stie Dumnezeu ce face..

ce poti face tu sau el sau eu sau toti fara Dumnezeu ... asta ne este soarta ... putere si dragoste , iubire si pace ... asta iti doresc !

mai rau e ca incep sa cedez eu..m`au luat iar atacurile de panica..si chiar nu mai am forta sa lupt si cu ele..si cu tot..abia trecusem peste ele si ma controlam..si acum..iar...probabil n`o sa scap niciodata de ele..si nici de probleme...

daca as putea sa fiu langa tine, sa va sprijin cumva. atat de bine inteleg ce simte el si ce simti tu :mika2:

ehh..important e sa fie bine la final..sa scapam pentru totdeauna de boala asta nenorocita..daca o fi posibil asa ceva..(((((((((

Nu pot sa ti mai spun nimic azi ... nu mai am putere sa lupt nici pentru mine !Simt cum ma lupt cu boala si toate ... mi se sfirsesc puterile ,asa ca te cred ... te inteleg ... si totusi luptati trageti de voi, asa m a invatat pe mine , Armand ... sa nu stau sa trag de mine !!! .. dar simt ca nu mai pot .. sunt obosita ..m a obosit lupta asta cu boala si cu toate aceste frecusuri !

vineri urmeaza endoscopie nazala..merge la buc la consult..saptamana viitoare analize...Doamne Ajuta!!! sunt cu inima cat un purice

bafta multa si sanatate cu carul !

e totul ok pana acum..i`a facut endoscopie nazala si nu mai e nimic acolo..doar o iritatie probabil pt ca a fost tumora acolo..acum analize,chimio,si sper ca gata cu tot..

Doamne ajuta ma bucur sa aud vesti bune.

Ma bucur si va doresc numai bine , ocrotirea tuturor puterilor ceresti!

Ma bucur si va doresc numai bine , ocrotirea tuturor puterilor ceresti!

Ankuzza, ce mai faceti? cum se simte Marius?