Legumele de la A-Z

As dori sa vorbim despre legume de la A-Z.Voi ce parere aveti?

Legumele reprezinta produse de origine vegetala cu o
larga intrebuintare in alimentatie. Ele sunt bogate in substante
nutritive. Procentul de glucide variaza in functie de specie. Glucidele
se afla in forma de glucoza, fructoza, zaharoza, amidon, celuloza.
Continutul de proteine este foarte redus, cu exceptia leguminoaselor
uscate. Lipidele se gasesc in proportii foarte scazute cu exceptia
semintelor de oleaginoase. Majoritatea legumelor verzi sunt bogate in
vitamine si substante minerale. Legumele contin o cantitate mare de
acid ascorbic. Continutul lui este invers proportional
as-corbicoxidazei. Aceasta enzima in prezenta oxigenului transforma
acidul ascorbic in compusi lipsiti de activitate vitaminica. Ea se
gaseste in cantitati crescute in castraveti, din aceasta cauza
continutul vitaminei C in ei este foarte scazut.

Surse
importante de caroten prezinta frunzele verzi, morcovii, sparanghelul,
ridichea. in vitamina K sunt bogate frunzele verzi de spanac, loboda,
urzici, varza, conopida. Vitamina E contin fasolea si mazarea verde,
cartofii, sfecla rosie, varza, spanacul. Dintre elementele minerale
sunt bogate in potasiu morcovii, rosiile, cartofii, salata,
castravetii; in calciu - spanacul, loboda, sfecla; in fier - fasolea si
mazarea verde, papadia, patrunjelul, urzica, spanacul. Legumele contin
diversi compusi aromati, pigmenti, acizi organici de care depinde
gustul, mirosul, culoarea bucatelor.

Unele legume contin
substante antinutritive, ca ascorbicoxi-daza (inactiveaza acidul
ascorbic), acidul fitic, acidul oxalic din spanac si fasole (leaga
calciul, magneziul, fierul in complexe insolubile, deregleaza absorbtia
si utilizarea lor in organism), substantele antitiroidiene din varza,
conopida, gulii (impiedica fixarea iodului in glanda tiroida),
substantele antiproteinogenice din fasole (inhiba actiunea tripsinei
pancreatice).

Legumele, pe langa proprietatile lor nutritive,
au o valoare terapeutica. Ca aperitive servesc telina, mazarea,
cicoarea. Proprietati depurative poseda ridichea, salata verde,
papadia, cicoarea; diuretice - sparanghelul, papadia, prazul, telina,
macrisul; vermi-fuge - usturoiul, ceapa, varza; emoliente - spanacul,
prazul, macrisul, ceapa, cartofii; expectorante - varza rosie.

In
alimentatie, legumele pot fi folosite crude in salate sau fierte in
pireu, budinci etc. Apa in care au fiert legumele nu trebuie aruncata
intrucat ea contine vitamine hidrosolubile, substante minerale.
Celuloza unor legume (spanac, dovlecei, mazare verde tanara etc.) in
stare fiarta devine mai fina, se digera mai bine.

Clasificarea legumelor:

• 
  radacinoase (morcovi, patrunjel, telina, ridiche, sfecla rosie);
  
• 
  bulbifere (ceapa, usturoi);
  
• 
  tuberculifere (cartofi);
  
• 
  varzoase (varza alba, varza rosie, varza creata, varza de Bruxelles, conopida);
  
• 
  fructoase (rosii, vinete, ardei, castraveti, dovlecei, dovleac, pepeni);
  
• 
  pastaioase, leguminoase (fasolea verde, mazarea verde, leguminoase uscate, soia);
  
• 
  frunzoase (spanac, salata verde, cicoare de gradina, loboda, macris, stevie);
  
• 
  condimentare (marar, patrunjel, telina, cimbru, tarhon, hrean);
  
• 
  ciuperci comestibile;
  
• 
  drojdii alimentare.
  

Morcovul. Radacina lui este bogata in glucide, vitamine
(Bi, B2, folacina, caroten), substante minerale (fier, cupru, calciu,
fosfor). El se consuma crud (mai bine cu grasime, smantana), in salate,
in forma de suc, in diverse preparate culinare (supe, ciorbe, budinci,
conserve). Substantele pectinice si celuloza din morcov contribuie la
formarea bolului fecal si se recomanda in alimentatia dietetica la
patologiile renale, ale ficatului, gastrointestinale.

Patrunjelul.
Se folosesc in alimentatie radacina, frunza de patrunjel, in stare
cruda sau in diverse preparate culinare, conservele. Este bogat in
vitamina C si ulei volatil, se foloseste ca planta condimentara.

Telina
(radacina si frunzele) se foloseste de asemenea cruda in diferite
preparate culinare si conserve, fiind bogata in ulei volatil, calciu
vitaminele complexului B, C, PP, A. Decoctul din telina are actiune
diuretica.

Ridichea de luna si cea de iarna au radacina
suculenta, sunt bogate in vitaminele Bi, B2, C, au efect diuretic,
maresc pofta de mancare, functiile secretorie si motorie ale organelor
gastrointestinale. Sfecla rosie (radacina) contine glucide (8-10%),
potasiu, calciu, fosfor, vitaminele Bi, B2, C, pigmenti, antociane
(redau culoarea rosie), se foloseste coapta sau fiarta ca garnitura. Se
recomanda in constipatii (regleaza peristaltismul intestinului).

Ceapa
este o cultura la care se consuma bulbul si frunzele crude sau
conservate. Este bogata in glucide, vitaminele C, complexul B, saruri
minerale, ulei volatil, fitoncide. Ceapa se exclude din alimentatia
bolnavilor cu patologii acute gastrointestinale, hepatice, ale
pancreasului, rinichilor. Usturoiul se utilizeaza in alimentatie crud
sau in diferite preparate. Este bogat in glucide, vitamina C,
fitoncide. Pentru a mari pofta de mancare, se adauga in supe, bucate
din carne, peste, legume la sfarsitul prepararii lor termice. Prazul
contine proteine, glucide, vitamine, saruri minerale. Se exclude din
alimentatia bolnavilor cu patologii acute gastro-intestinale, hepatice,
ale pancreasului.

Cartoful (bulbii) are valoare nutritiva
inalta datorita continutului sau de amidon (14-27%), proteine
(tuberina), vitamine (acid ascorbic) si saruri minerale. Se foloseste
in diferite preparate culinare dupa prelucrarea termica. Coaja
cartofului, mai ales in jurul ochiurilor de cartof, contine solanina cu
actiune toxica, daca este ingerata in cantitati mari. Cartoful se
digera bine, dar uneori provoaca meteorism. Cartoful tanar este o sursa
importanta de vitamina C. Cartoful este bogat in potasiu si sarac in
sodiu, ceea ce ii asigura actiunea diureica (se recomanda in edemele
cardiace si nefrotice), se limiteaza in obezitate. Sarurile minerale si
vitamina C se mentin in cartoful fiert cu coaja sau in aburi.

Varza
alba se foloseste in alimentatie cruda, in diverse preparate culinare,
precum si murata. Este bogata in vitamina C. Iarna, varza murata este o
sursa importanta de vitamina C. Continutul inalt al celulozei si al
sulfului din varza poate provoca meteorism. Varza rosie se foloseste
mai ales in conserve. Varza creata are frunza incretita si este mai
dulce ca cea alba. Varza de Bruxelles este rezistenta la frig, se
intrebuinteaza similar cu varza alba. Conopida este bogata in potasiu,
calciu, acid ascorbic, proteine, vitaminele C, K, complexul B, caroten.
Din cauza continutului inalt in substante purinice ea se limiteaza in
guta, uraturie. Se consuma in diferite preparate culinare sau
conservata.

Tomatele (patlagelele rosii) au o valoare
nutritiva deosebita. Contin caroten, acid ascorbic, tiamina,
riboflavina, fier, potasiu, calciu, magneziu, fosfor, clor. Se consuma
crude, in preparate culinare, in forma de suc natural, conserve. Ele au
o utilizare larga in alimentatia dietetica. Vinetele (patlagele vinete)
se folosesc dupa o prelucrare termica sub forma de salata sau in
diferite preparate si conserve. Sunt recomandabile vinetele tinere pana
la maturizarea deplina. Ardeiul dulce este o leguma cu gust placut,
bogata in caroten, acid ascorbic, tiamina, riboflavina, nicotina,
saruri minerale. in alimentatie se foloseste crud sau in diferite
preparate si conserve. Castravetii se folosesc cruzi in salate sau
muraturi. Au un continut sarac in vitamine. Dovleceii se folosesc
frecvent in alimentatia rationala si dietetica in diverse preparate
culinare, conserve. Contin celuloza fina; sunt bogati in caroten,
vitaminele C, P, potasiu. Se recomanda a fi utilizati inainte de a
ajunge la maturizare. Pepenii galbeni si pepenii verzi se consuma cand
au ajuns la maturitate completa, cruzi, iar pepenii verzi - si murati.
Contin multa apa (90%), glucide (9%) indeosebi fructoza (pepenii verzi)
si zaharoza (pepenii galbeni), putina celuloza, sunt bogati in
folacina, potasiu, au actiune diuretica. Dovleacul este bogat in
potasiu, caroten, contine putina celuloza si acizi organici. Se
recomanda in alimentatia dietetica a bolnavilor cu patologii hepatice,
cardiovasculare, celor varstnici, femeilor insarcinate, copiilor.

Un
produs indicat in alimentatia rationala si dietetica este soia si
derivatele ei. Popoarele Chinei foloseau aceasta cultura in alimentatie
deja cu 4000 ani pana la era noastra. in Europa soia se cultiva din
secolul trecut. Dupa cel de al doilea razboi mondial aceasta cultura a
capatat o raspandire larga in SUA si in alte tari ale continentului
american. Soia se cultiva si in tara noastra, insa pe suprafete
limitate. Dupa continutul de proteine (35-48%) soia ocupa primul loc
printre produsele vegetale si animale. Proteinele soiei sunt usor
asimilabile (77-97%), bogate in aminoacizi esentiali. Dupa continutul
de aminoacizi ele se aseamana cu cele din carne. Din aceste
considerente soia mai este numita carne fara oase. Boabele de soia
contin grasimi (17-37%), bogate in acizi grasi nesaturati, fosfatide
(3,9%), glucide (20-32%), vitaminele complexului B, colina, saruri
minerale si alte substante valoroase. Din boabele de soia se capata
vitamine, lecitina, se prepara gastro-farm, interlipid, esentiale si
alte remedii farmaceutice. Proteina din soia are actiune
hipocolesterinemica. Bucatele din soia se recomanda la tratarea
patologiilor renale, hepatice, obezitatii, atero-sclerozei. Bucatele
din soia la o prelucrare culinara corespunzatoare sunt gustoase. Din
boabele de soia se prepara crupe, faina, proteine izolate, ulei
vegetal, lapte si produse lactate (chefir, cu-mas, branza, cascaval).
Derivatele din soia se adauga la diferite preparate culinare,
imbunatatindu-le gustul si componenta chimica, in Japonia, SUA si alte
tari se folosesc boabele de soia incoltite la prepararea supelor sau
prajite cu legume.

In alimentatie se folosesc leguminoasele
(fasolea, mazarea, lintea, nautul s.a.). Ele sunt bogate in proteine
(23%), glucide (57%), inclusiv amidon (47%), vitamine, substante
minerale. Leguminoasele fierb greu, provoaca meteorism, sunt bogate in
puri-ne. Din aceste considerente bucatele din leguminoase se exclud din
dietele bolnavilor cu patologii ale organelor digestive, guta,
insuficienta cardiaca. Leguminoasele bine fierte se recomanda in
fos-faturie, constipatii fara semn de colita, la dieta 15. Fasolea se
foloseste in alimentatie si in stare verde (pastai, in prima perioada
de vegetatie si seminte in perioada a doua de vegetatie). Fasolea verde
este bogata in caroten, tiamina, riboflavina, acid ascorbic, calciu,
magneziu, fosfor, potasiu, fier. Fasolea uscata contine proteine,
glucide sub forma de amidon si celuloza, calciu, potasiu, fosfor, fier,
magneziu, tiamina, riboflavina, caroten, vitamine PP, E. Mazarea se
foloseste verde sau uscata. Este bogata in amidon. Contine in cantitati
crescute proteine, tiamina, riboflavina, nicoti-namida, caroten, fier,
fosfor, calciu, mangan. Se foloseste in supe, ciorbe, pireuri. Lintea
se utilizeaza uscata. Este bogata in proteine, amidon, celuloza, saruri
minerale. Contine caroten, tiamina, riboflavina.

Spanacul este
bogat in caroten, tiamina, riboflavina, vitaminele K, E, fier, fosfor,
calciu. Se intrebuinteaza la prepararea pi-reurilor, budincilor,
supelor. Este bogat in oxalati, ceea ce impiedica absorbtia calciului
si este contraindicat in urolitiaza. Salata verde se foloseste cruda
sau in ciorbe, sucuri proaspete. Este bogata in tiamina, riboflavina,
caroten, calciu, fier, cupru, calciu. Cicoarea se intrebuinteaza cruda
sau in ciorbe. Loboda cu frunza verde si cea cu frunza rosie se
utilizeaza la prepararea ciorbelor, pireurilor, este bogata in acid
oxalic si se interzice in alimentatia bolnavilor cu oxalurie. Macrisul
contine mult acid oxalic ceea ce ii da un gust acrisor si se foloseste
la prepararea supelor, ciorbelor. Se interzice in patologiile renale,
hepatice, in guta.

Sursa : www.sanatatea.com

Acum va trimit cate ceva despre telina
Telina - un reglator hormonal de exceptie
Ştiinţa modernă se străduieşte de mult timp să descopere secretele
acestei plante, adusă, se pare, în urmă cu mii de ani, din
îndepărtata Indie. Se ştie că este un reglator hormonal de
excepţie, care face o concurenţă foarte serioasă sofisticatelor pilule
din farmacii, că face o curăţenie exemplară în organism,
eliminând toxinele, că împiedică tumorile să se dezvolte,
iar lista este departe de a fi închisă. Din medicina populară ,
ca şi din studiile medicale moderne, am alcătuit un mic ghid terapeutic
al ţelinei.

Sterilitate
Se
bea zilnic câte un păhărel de suc de ţelină pe stomacul gol,
dimineaţa şi seara. Atunci când găsim frunze verzi, vom combina
sucul de frunze cu cel de rădăcină.


Ciclul menstrual neregulat, dureros
Timp
de 49 de zile se beau în fiecare zi, dimineaţa, pe
nemâncate, şase linguri de suc de frunze şi rădăcină de ţelină.
Tratamentul începe la două săptămâni după terminarea
ciclului.

Psoriazis, boli de piele grave
O
zi pe săptămână se consumă numai crudităţi şi se bea un pahar de
suc de ţelină combinat cu două pahare de suc de morcov. Sucul de ţelină
va fi cât mai proaspăt posibil.

Afecţiuni însoţite de febră
În
trecut, când nu existau atâtea medicamente, decoctul şi mai
ales sucul de rădăcină de ţelină erau considerate un febrifug
redutabil. Este ştiut că, în anumite limite, febra este benefică
pentru organism; tocmai de aceea sucul de ţelină este
întrebuinţat numai pentru combaterea acceselor lungi de febră. Se
bea jumătate de pahar de suc de ţelină îndoit cu apă, de 4-6 ori
pe zi.

Diabet
Alături de ceapă şi
usturoi, ţelină crudă este un aliment care nu ar trebui să lipsească
din alimentaţia diabeticului. Ea are un uşor efect hipoglicemiant,
măreşte diureza şi, foarte important, echilibrează sistemul nervos şi
astfel contribuie activ la reglarea tuturor proceselor metabolice.

Vitiligo, degeraturi
Se
face un decoct dintr-o ţelină întreagă (rădăcină şi frunze) de
mărime medie, bine mărunţită, în prealabil, care va fi fiartă
vreme de cinci minute. Cu acest decoct vor fi făcute spălături de 20 de
minute, după care vor fi puse comprese cu decoct pe locurile afectate.

Tumori
Frunzele
zdrobite sau, când nu avem, rădăcină de ţelină rasă se pun vreme
de o oră pe zi, pe locul afectat. Este o reţetă eficientă şi în
cancerul tegumentar.

Cura de slăbire
Ţelina,
sub formă de suc pur, taie apetitul, favorizează eliminarea apei din
ţesuturi şi accelerează tranzitul intestinal. Băutul unui pahar de suc
de ţelină pe zi, înainte de masa principală, este o metodă
miraculoasă de reglare a greutăţii.

Câteva recomandări

• După
  ce folosim extern ţelină, nu trebuie să ne expunem la soare, deoarece
  pielea devine foarte sensibilă la arsuri şi o simplă rază de soare e
  poate produce leziuni incredibil de grave. Aceeaşi restricţie se
  recomandă şi celor care recoltează frunzele de ţelină.
  
• Gustul
  foarte puternic al ţelinei nu este suportat de majoritatea pacienţilor,
  motiv pentru care sucul de ţelină se va consuma amestecat în
  proporţia de 1:2 cu suc de mere.
  
• Curele cu suc de ţelină crudă
  au un efect de întinerire atât de puternic,
  încât pot produce la femeile în vârstă
  redeclanşarea ciclului menstrual. Acest fenomen se poate produce chiar
  şi la femeile ajunse la menopauză de zece ani (sau chiar mai mult, după
  cum o demonstrează cazurile concrete). Acest simptom nu trebuie să vă
  sperie, ci, din contra, să vă bucure - este semnalul că organismul se
  reface rapid.
  

Frumuseţe
Nici o
legumă nu are o asemenea putere de înfrumuseţare ca ţelină, care
ar trebui să devină o „armă" a femeilor de toate vârstele.
Sucul de ţelină înfrumuseţează şi dă strălucire pielii,
încetineşte viteza de creştere a pilozităţii inestetice (nu şi a
părului din cap), înlătură gradat mirosul neplăcut al
transpiraţiei şi stimulează dezvoltarea caracterelor feminine, în
general. (După Natura)

Cateva sfaturi despre morcov luate de pe net

Morcovul



Aceasta leguma radacinoasâ este originara din Afganistan,
unde crestea în stare salbatica. Ca multe alte plante, a suferit,
de-a lungul secolelor, profunde transformari. Soiurile pe care le cunoastem
astazi sunt fragede si dulci.

Indicatii


Natura a înzestrat morcovul cu vitaminele
A, B, C, saruri minerale si elemente
ca: fier, magneziu, calciu, potasiu, fosfor, sodiu, caroten, asparagina
etc.
Compozitia extrem de bogata în principii active face din morcov
un nutriment terapeutic de prima importanta.
Continând fier din abundenta, actiunile sale remineralizante
si antianemice sunt remarcabile; el contribuie la cresterea numarului
de globule rosii si a cantitatii de hemoglobina.
Procentul mare de caroten face ca morcovul sa fie foarte indicat în
procesul de crestere, în sporirea acuitatii vizuale si în
combaterea dermatozelor. Morcovul prezinta interes si pentru persoanele
preocupate de frumusetea epidermei, pentru ca el întretine supletea
pielii si favorizeaza regenerarea celulelor.
Morcovul trateaza atât constipatia, cât si diareea, restabilind
totodata peristaltismul intestinal.
Pentru actiunea sa cicatrizanta este recomandat îndeosebi în
tratamentul ulcerelor gastrice si enterocolitelor.
Ficatul lenes, încarcat de deseuri si toxine, nu poate avea un prieten
mai bun care sa-i stimuleze functionarea si sa-i ajute la dezintoxicare;
morcovul este, deci, o leguma care trebuie sa fie inclusa zilnic în
meniul hepaticilor, ca si în cel al reumaticilor, al celor suferinzi
de artrita si guta, în curele de dezintoxicare a organismului si
pentru calmarea durerilor.

In tot timpul anului, dar mai ales iarna, este bine sa se consume morcov
pentru a întari mecanismele imunitare naturale ale organismului.
Zaharul din morcov sau levuloza nu are efecte negative
asupra diabetului zaharat.
Dupa cum am mai aratat, cel mai bun mijloc de a profita de efectele benefice
ale unei legume este consumarea ei sub forma de salata, ca aperitiv, fiarta
înabusit sau pe abur sau cruda, ca pe un fruct, în orice moment
al zilei. Morcovul se preteaza cu usurinta la aceste moduri de preparare.
Cu toate acestea, un consum exagerat - întins pe durata mai multor
luni - poate sa produca anumite tulburari fara consecinte grave, ca icterul
benign.
Fiti linistit, daca nu suferiti de nici o boala digestiva deosebita, puteti
mânca si zece morcovi pe zi, timp de mai multe saptamâni,
fara sa apara efecte nedorite.
La fel ca întreaga radacina, sucul de morcovi este un aliment
foarte sanatos, prin abundenta de saruri minerale si vitamine,
indicat în afectiunile amintite mai sus. Proprietatile speciale
ale fibrelor vegetale pot fi conferite numai de pulpa legumei.
Fitoterapeutul Artault de Vevey a vindecat cu suc de morcov copii bolnavi
de impetigo al fetei, administrându-le 50, pâna la 150 g de
suc pe zi. Crustele au disparut dupa doua luni de tratament si, odata
cu regresul bolii, micii bolnavi si-au recapatat frumusetea tenului si
vigoarea.
Ca si alte numeroase vegetale, morcovul a fost folosit în numeroase
retete. Aceste remedii ale farmacopeei populare s-au transmis pâna
în zilele noastre. Usor de realizat, iata câteva dintre acestea:
Anemie: 100 ml de suc de morcov, 400 g de zahar. Se amesteca sucul cu
200 ml de apa minerala (un castronel). Se adauga zaharul, dizolvat în
prealabil prin fierbere pe abur, pâna la obtinerea unui sirop. Se
ia câte o lingurita de preparat, de opt-zece ori pe zi.
Anorexie: 5 g de seminte de morcov macinate. Se lasa
sa infuzeze într-un vas cu apa clocotita, timp de 15 minute, dupa
care se filtreaza preparatul. Se bea un pahar înainte de fiecare
masa.
Diaree: 15 g de seminte de morcov sub forma de pudra.
Se lasa sa fiarba în 300 ml de apa timp de 15 minute, apoi se strecoara.
Se bea o jumatate de pahar dimineata, pe stomacul gol, o alta jumatate
de pahar cu o ora înainte de cina si înca una cu o jumatate
de ora înainte de culcare.
Dispepsie: 5 g de morcov deshidratat (praf). Se lasa
sa fiarba în 300 ml apa, timp de zece minute si se strecoara. Se
bea câte o jumatate de pahar cu zece minute înainte de fiecare
masa principala. Se bea încet si, de preferinta, caldut.
Gastrita: sa iau 150 g de morcovi bine spalati si uscati.
Se extrage sucul, pentru a-l bea dupa ce i s-au adaugat putina apa minerala
si miere. Se bea de 3 ori pe zi: dimineata, pe stomacul gol, dupa-amiaza
si cu o jumatate de ora înainte de culcare.

Uz extern


Morcovul întinereste toate tesuturile din organism. Efectele sale
benefice asupra epidermei sunt cunoscute de adeptii medicinei si cosmeticii
naturiste.
Ten gras: se aplica suc proaspat de morcov pe fata
si se lasa sa actioneze timp de 15 minute. Se spala cu apa minerala. Aceasta
este si o masca detoxifianta pentru tenul uscat.
Riduri: doua polonice de suc de morcov, o lingurita
de miere lichida, o lingura de ulei de grâu încoltit. Se amesteca.
Se aplica pe fata. Se lasa un sfert de ora, apoi se clateste.
Piele crapata: câteva frunze proaspete de morcov
se fierb în 400 ml apa. Indata ce da în clocot, se reduce
focul cu o treime si se mai lasa sa fiarba zece minute. Se strecoara.
Se foloseste acest decoct aplicându-l pe portiunile afectate cu
ajutorul unei bucati de tifon sau de vata, de mai multe ori pe zi.
Arsuri: se iau trei morcovi, se spala bine cu apa calduta.
Se dau pe o râzatoare fina, pentru a obtine un fel de pasta. Se
aplica pe arsura un strat subtire de ulei de masline, apoi pasta obtinuta.
Se bandajeaza cu un tifon. Se lasa sa actioneze aproximativ o ora.
Furuncule, ulcer varicos, pecingine: cataplasme cu
frunze proaspete, strivite, sau cataplasme cu morcovi rasi. Se schimba
cataplasma de doua ori pe zi.
Insolatii: Morcovii curatati se dau pe râzatoare.
Se amesteca bine cu doua lingurite de iaurt. Se aplica aceasta pasta pe
zonele afectate. Se lasa 20 de minute. Se clateste cu multa apa, daca
se poate cu apa necalcaroasa.
Dermatita ulceroasa: se spala 100 g de morcovi cu apa
calduta. Se rad fin, pentru a obtine o pasta. Se aplica local sub forma
de cataplasma. Se lasa sa actioneze 30 de minute. Se schimba de doua ori
pe zi.
Eczeme: se pregatesc morcovii ca în reteta precedenta.
Se aplica trei cataplasme pe zi. Se fixeaza cu ajutorul unui bandaj si
se lasa sa actioneze aproximativ o ora.
Afte, abcese: câteva frunze proaspete de morcov
într-un litru de apa. Se lasa sa fiarba zece minute. Se strecoara.
Se face gargara de sase-opt ori pe zi.

Ceapa e un ingredient destul de des folosit la gatit. Multi o urasc pentru ca ii face sa planga sau pentru mirosul care ramane pe mana. Eu eram din categoria lor. Dar cu timpul am aflat mai multe despre ceapa.

1. Cum sa scapi de mirosul de ceapa de pe maini: te freci pe maini cu niste zeama de lamaie si apoi cu sapun si apa.

2. Cum sa nu-ti mai curga ochii de la ceapa: cureti stratul superior, tai ceapa in 2 si apoi le pui in apa rece pentru 15-30 de minute.

3. Ceapa (si la fel si usturoiul) trebuie pastrate numai intr-un loc uscat si la o temperatura potrivita, fara lumina; a se evita inghetarea

4. Atunci cand caliti ceapa pentru diferite mancaruri,cand prinde o culoare aurie, turnati o lingura de apa calda si lasati-o sa fiarba pana se evapora. Astfel ceapa va avea un gust dulce in macare si nu se va simti atat de puternic. Valabil la lasagna, chiftele si alte mancaruri in care nu va doriti sa se simta gustul puternic al cepei.

5. Ceapa trecuta prin putin zahar tos curata petele de rugina de pe cutite.

6. Cand prajiti ceapa si vreti sa fie crocanta, inmuiati bucatile de ceapa in lapte si abia apoi prajiti-o

7. Daca vreti sa nu vi se mai innegreasca ceapa cand o prajiti, inainte de a o pune in ulei incins treceti bucatile de ceapa prin putina faina.

8. Daca dupa ce ati dezlipit etichetele de pe sticle si/sau borcane si inca ramane lipicos si mai sunt si resturi de eticheta, frecati locul cu o ceapa taiata.

Criiis a scris:
4. Atunci cand caliti ceapa pentru diferite mancaruri,cand prinde o culoare aurie, turnati o lingura de apa calda si lasati-o sa fiarba pana se evapora. Astfel ceapa va avea un gust dulce in macare si nu se va simti atat de puternic. Valabil la lasagna, chiftele si alte mancaruri in care nu va doriti sa se simta gustul puternic al cepei.

8. Daca dupa ce ati dezlipit etichetele de pe sticle si/sau borcane si inca ramane lipicos si mai sunt si resturi de eticheta, frecati locul cu o ceapa taiata.

astea tre sa le tin minte

Chiar ca lipiciul ala ce ramane cand dai jos etichetele e enervant rau de tot. Trebuie sa incerc cu ceapa, daca imi aduc aminte data viitoare

CATINA

Fructele de cătină conţin, în proporţie de 35%, acid palitoleic – un acid gras foarte important care se găseşte în compoziţia pielii, ajutând la întreţinerea celulelor şi la vindecarea leziunilor. Uleiul extras din seminţe conţine 17% acid oleic, 34% acid omega 3 şi 31% omega 6.
Cercetările ştiinţifice au avut rezultate promiţătoare în tratamentul ulcerului şi al altor boli gastrointestinale, precum şi în tratamentul unor afecţiuni genitale. Uleiul de cătină are efecte pozitive asupra sistemului cardiovascular şi reglează nivelul de colesterol. Anumiţi compuşi din scoarţa şi frunzele plantei au efect anticancerigen şi antitumoral.
Proprietăţile antioxidante ale cătinei o recomandă pentru întărirea sistemului imunitar (unii specialişti consideră că este capabilă să vindece virozele respiratorii şi gripa), sănătatea ochilor şi prevenirea îmbătrânirii, reglarea sistemului endocrin, reglarea nivelului de lipide din sânge, reducerea inflamaţiilor. Uleiul de cătină este folosit în industria cosmetică, pentru obţinerea tratamentelor împotriva îmbătrânirii şi regenerării ţesuturilor. Este eficient în tratamentul arsurilor şi escarelor, în dermatite, eczeme, cuperoză, acnee, psoriazis, arsuri solare.