Si eu la fel ca ceilalti

Am deschis topicul asta din dorinta de a`mi scrie gandurile ...as fi facut-o pe hi5 sau mi`ah fi deschis un blog...dar nu vreau ca acolo imi pot vedea majoritatea gandurile mai ales cei dragi si nu vreau sa`i ranesc, iar aici sunt intre prieteni....

Azi, 25 octombrie 2008 , ziua armatei...
De dimineata, m-a trezit telefonu`...canta :
Am raspuns... mi`am dat seama k era cineva drag...si DA ...era Cristi, fratele lu Marius .Imi spune cu vocea usor trista "Ce faci copile? Te-ai trezit?" Eu ii raspund mirata : "Da, de ce?" ...... dupa o lunga pauza, timp in care el trage aer in piept , cu vocea sfasiata de durere imi zice "E ziua armatei, se face ceremonie in cimitir, hai la Marius" N-am realizat, n-am clipit, m`am ridicat si i-am zis "Bineinteles! Unde ne intalnim caci in5 minute ajung..." si mi-a spus locul de intalnire....
Am ajuns acolo, eu ...singura din familia mea caci ai mei sunt plecati iar fratele meu e in afara tarii, a plecat ieri....Am vazut-o pe sotia lui, cu fata palida, cu okii plini de lacrimi , o femeie care mai mult e o "fetita..." 1 metru 40, firava, slabutza, blondutza...am luat`o in brate si ma tinea strans de parca m-ar fi rugat sa fac ceva.... apoi imi da drumu, ma apuca de mana si isi fixeaza privirea pe niste trandafiri (eram in florarie) ..imi zice "Sa-i iau trandafiri?? K el trandafiri imi lua mereu" .....I-am zis ca sa ii ea ce crede ea k e bine. Dupa aproximativ 15 min plecam. Ajungem in fata cimitirului... e o priveliste pe care nu cred k o voi uita prea curand...soldati,vorbind,razand,cu arma pe umar,langa camionul militar cu care l-am adus pe Marius de la aeroportul militar Bobocu.
Intram in cimitir..... chiar daca e a nu shtiu a cata oara cand merg la cimitir, pe acelasi drum, acum mi-am adus aminte ultimul drum a lui Marius, plansetele noastre , tata care statea drept ca sa ii dea onoru eroului nostru, Cristi care tipa "fratello unde te duci???" Liviu (ma bro) "Frate iesi frate de acolo si vino langa noi " Vali (sotia lui) "Puiule o sa-ti fie greu acolo fara mine vino inapoi..." si eu care ma oprisem la un singur cuvant si il rosteam de un infinit de ori in nestire..."Nu, nu, nu...."
Stateam si priveam crucea pe care scria "Slt Covrig Claudiu Marius", florile aduse de camarazi, lumanari arzand, si Vali, Cristi si unchiul meu cu lacrimi pe fata.
Trebuia sa inceapa ceremonialul. Ne-am asezat cuminti, unul langa celalat in dreptul crucii ca si cum el ar fi al 5-lea langa noi....
Un gest la care pur si simplu am izbucnit in plans a fost ordinul comandantului ca toti soldatii si camarazii lui sa stea in continuarea mormintelor celor 2 slt Covrig si Slt Sandu specificand "Caci ei sunt aici cu noi"....
Incepe sa cante famfara.... "Cantece dedicate ostasilor romani..." si "Desteapta-te romane..." Imnul Romaniei... ce melodie, ce versuri... "Desteapta-te romane din somnul cel de moarte in care te-adancira barbarii de tirani, acum oriniciodata croiesteti alta soarta la care sa se-nchine si cruzii tai dusmani...." Speram ca se va trezi macar acum... stiu ca e o prostie a unei minti bolnave suferinde, dar speram....
Ceremonialul a trecut repede, indurand gerul de afara, cu gandul la ingerasul nostru si cu inimile spre Dumnezeu...Priveam in neant la colegii lui care din cand in cand aruncau cu coltul privirii la mormantul celor doi si ma gandeam "Oare ce o fi in sufletul lor? Oare se vor mai intoarce acolo?" iar raspunsul mi-a venit imediat ; la putin timp vin vreo 3-4 colegi la unchiul meu si-i spune.. "Condoleante , nu mai vrem sa mai plecam acolo,dar ne obliga ; am pierdut doi dintre cei mai buni camarazi, cei mai buni prieteni, iar Marius... ( timp in care o lacrima ii curge din ochi si aluneca usor pe chipul lui de barbat sobru) Marius era cel care nu ne lasa niciodata sa fim suparati" . Am inceput sa plang si ma uitam la lumanarea dupa mormantul lui cum ardea de parca vroia sa spuna ceva. Vali se sprijinea usor de crucea lui si o saruta din clipa-n clipa.
La putin timp vine un baiat, cu fata plina de lacrimi, cu ochii umflati , se apropie hotarat, dar cu pasii mici, il i-a in brate pe Cristi si-i spune la ureche cu vocea tremurand "Esti fratele lui nu?" -"Da" -"Cat de multe mi-a povestit despre tine...si ce mandru era de voi toti"
M-am aplecat la mormantul lui si i-am mangaiat crucea arsa de ceva timp...Stateam si priveam la cruce, cred k realitatea incepe a-mi da usoare lovituri sa-ma trezeasca din visul meu ca Marius se va intoarce din Afganistan....
Am ajus acasa acum, de ceva vreme. Stau si ascult pe repet melodia lu Mariah Carey si de fiecare data plang.....
Stiu..o sa-mi spuneti sa ma calmez k nu-mi face bine, dar cred k a fost greseala mea sa stau sa tin familia in spate atunci si sa ma abtin a plange...Pe ei ii vad cat de cat mai puternici eu park ma consum pe zi ce trece mai mult... Imi e mila de ma bro care poarta hainele lui Marius ca pe ceva sfant si sta imbracat cu ele pana tarziu, si doarme cu ele la cap si le ingrijeste de park ar fi insusi fratioru nostru,imi e mila de matusica mea care de atata timp nu a avut curajul de a merge de atata timp la el la mormant, imi e mila de Vali ca e tanara, si sufera mititca, si spune "Eu numai am pt ce sa traiesc,locul meu e acolo cu el, sa am grija de el, ca acolo jos nu are cine sa aibe grija de el" imi e mila de Clara, nepotica lui, care a venit putin mai tarziu de a muri Marius, imi e mila de toti ca plang si sufera, si imi e mila de el mititelu k numai e cu noi si e singur acolo, si numai are cu cn sa vb, cu cn sa rada, pe sine sa priveasca


Cam atat....
Acum continui cu melodia mea pusa pe replay, cu loacrimile care-mi curg, cu gramada de servetele ude de lacrimi si cu durerea mea de cap...

Iubitii si pretuitii mult pe cei care mai sunt inca langa voi ....

http://lala1234567890-.hi5.com
https://www.youtube.com/watch?v=ZRHKERmF-rg
http://www.trilulilu.ro/LilutzaTzexy/a85542ba4931d3

La astea ma uit mai mereu si-mi aduc aminte de el

vai Lady

pe mine cel mai tare la o inmormantare ma impresioneaza si ma fac sa plang cuvintele pe care le spun oamenii apropiati celui care s-a stins...
tin minte ca am fost la inmormantarea tatalui unei colege,si n-o sa uit niciodata cum ea tipa "tati,intoarce-te,ca n-ai apucat sa-ti faci ziua,tati" sau pe sotia lui si pe mama lui,care-i ziceau sa iasa din groapa,ca nu e bine acolo...si ca locul lui e langa ele
offff,cata durere pe lumea asta

Ladytzo,capu sus! :pupic:
la un moment-dat o sa ne intalnim toti...undeva...si-o sa fie bine...n-o sa mai fie nici lacrimi,nici durere!

abea astept sa ajung acolo "undeva" ...de abea astept ...

imi pare rau

mi-au dat si mie lacrimile cand am citit
tati meu cel bun a murit cand aveam 3 ani jumate in revolutie...era maior in armata si el...si in fiecare an la cimitir se faca parastas si vin cei de la UM su fanfara si cand incep sa cante pu si simplu si me rupe sufletul...melodia aia...vesnic aceeasi...ma termina d fiecare data, chiar daca eu p el nu mi-l aduc aminte decat din povestile lui mama

offf julie

stau si citesc ce a scris lady.. si nu ma pot opri din plans , asa sunt eu mai sensibila.... mai firava. Si adevarul e ca niciun cuvant nu poate consola pierderea cuiva drag. Oricum ar fi el rostit, suferinta va ramane, intodeauna aceeiasi.
trebuie sa avem taria de a merge mai departe, trebuie sa traim, pt ca prin noi amintirea lor va dainui. Intodeauna vor trai in inima noastra si prin amintirile noastre.
Acum 7 ani bunica mea se stingea. Mi-a fost mama nu bunica , ieri ar fi implinit 75 de ani . Am plans mult, lacrimile mele nu au ajuns pt a reda tristetia ce ma apasa. Nu intelegeam de ce, nu intelegeam ce s-a intamplat, de ce ea, cu ce a gresit si unde? Nu acceptam ideea mortii ei, vesnic cand veneam la ea asteptam sa imi raspunda la usa , sa ma astepte pe casa scarii , asa de mult se bucura ca vin. Pe toti care urcau ii intreba daca cumva nu m-au vazut.... doamne cat plang

Pana intr-o zi cand dintr-o prostie stand si uitandu-ma la desene animate , lunui personaj ii murise bunica, la fel ca mie, am plans de am crezut ca mor.
Baietelul nu apucase sa ii spuna bunicii te iubesc, si se gandea cum sa faca.... acelasi lucru ce mi se intamplase si mie. Apoi a ajuns la concluzia , ca cei plecati dintre noi vor trai vesnic prin noi, si in inima noastra . E de ajuns sa ne gandim la ei, si sa le spunem ce simtitm, ei cu siguranta vor auzi....
Stiu ca m-am pus in genunchi si am strigat cat am putut TE IUBESCCCCCCCCC MAMIIIIIIIIIII . in seara aia am visat-o , imi spunea sa nu imi fac griji pt ea ca ii este bine..... a fost singura data cand a vb cu mine i vis, de atunci nu mi-a mai zis nimic.

Lady fi tare fetito...... si plangi daca simti nevoie, urla , tipa insa fii tare. ma scuzi ca am scris in topicul tau toate aceste vorbe le voi sterge..... insa e greu sa pierzi pe cineva drag, si cum spunea si mai devreme niciun cuvant nu poate alina suferinta ramasa.

D-zeu sa-i odihneasca acolo sus!!!

nu le sterge....
eu de fiecare data knd imi amintesc plang...
Zilele trecute am gasit pe internet inmormantarea eroului Alexandrescu Dragos Traian.... Am inceputy sa plang... mi`am adus aminte de tot...
Doamne cat de dor imi e de el...oare de ce nu mi`a mai venit prin vis? am o saptamana de cand n`am mai mers la el si vor mai trece alte doua pana voi ajunge

mi s-a pus un nod in gat...
cate tristeti mai sunt pe lumea asta, doamne...

(

Morcovel a scris:Acum 7 ani bunica mea se stingea. Mi-a fost mama nu bunica , ieri ar fi implinit 75 de ani . Am plans mult, lacrimile mele nu au ajuns pt a reda tristetia ce ma apasa. Nu intelegeam de ce, nu intelegeam ce s-a intamplat, de ce ea, cu ce a gresit si unde? Nu acceptam ideea mortii ei,

Bunica mea ar fi implinit anul asta 90 de ani, a plecat cu ingerii acum 16 ani, dar lipsa ei o simt la fel ca atunci; simt si stiu ca e cu mine in fiecare zi, ma gandesc la ea de multe ori, o chem sa ma ajute si ea ma asculta; ii spuneam Anyu, care ungureste inseamna mamica; as vrea sa mai fie pe aici, sa vada cu mandrie ce am ajuns multumita dragsotei si educatiei exemplare pe care le-am primit de la ea.

Morcovel a scris:...cei plecati dintre noi vor trai vesnic prin noi, si in inima noastra . E de ajuns sa ne gandim la ei, si sa le spunem ce simtitm, ei cu siguranta vor auzi....
D-zeu sa-i odihneasca acolo sus!!!

Doamne, Morcovel, ce frumos si adevarat ai scris!
Lady sa tii minte asta; e foarte important sa intelegi ca viata merge inainte, chiar si fara voia noastra, iar cei care nu mai sint printre noi ar fi vrut ca noi sa traim cat mai bine, sanatosi si veseli si sa ne aducem aminte de ei cu drag, gandurile noastre frumoase vor ajunge la ei si le vor face eternitatea pasnica si senina.

Pentru Marius, Anyu, bunica lu' Morcovel, taticul lu' alesonne, dragul meu coleg de clasa Andris, colegul de servici Aurel si pentru toate sufletele dragi care nu mai sint printre noi

tocmai am vazut filmul ''premonitia'' pe pro tv... cu sandra bullock... si mi a ramas un nod in gat... cred ca trece doar cu putina apa de dat la shoricei... il stiti?

si mie mi-e dor de bunica mea. a fost ca o mama pt mine, ca de cand m-am nascut am locuit impreuna (avem 2 apartamente unite)...si deci ea avea grija de mine cand parintii erau la serviciu, ea imi facea mancare, ea imi spala, ea a fost mama mea. A murit acum 6 ani de cancer...si inca mi-e groaznic de dor de ea. Imi amintesc momente cand am suparat-o, i-am gresit...si-mi pare groaznic de rau...sper doar sa stie cat de mult am iubit-o.
O visez foarte des...o data mi-a zis ca e fericita acolo unde a ajuns si ca ma iubeste mult....si alte dati visez ca nu e moarta. Si vesele astea se repeta mereu...visez ca nu e moarta....si e din nou langa noi...si sunt atat de fericita incat nu mai vreau sa ma mai trezesc vreodata.
Saraca a sperat pana in ultima clipa ca se va face bine...nu avea idee de ce boala groaznica sufera. :( A stat cateva zile in coma inainte sa moara....si sper din tot sufletul sa nu fi fost inca constienta si sa ne auda cum practic i se planuia inmortmantarea...nici nu vreau sa ma gandesc cat de groaznic ar fi...
Imi pare rau ca nu a apucat sa ma vada la facultate...sau mireasa...sau sa stea mai mult alaturi de noi.

offffffffff
mi-am adus aminte si eu de buni a mea azi dimineata...cautam fisa unui pacient si am dat peste fisa ei...a murit in ianuarie, dar nu am putut niciodata sa o pun in dosarul de "decedati". am desenat o inima mare, roz, pe fisa si am pus-o in sertarul unde tin fisele pacientilor la care lucrez zilnic...
eu o visez extraodinar de rar...in 9 luni, daca am visat-o pe 10 ori...oare de ce? cateodata cred ca nu ma mai iubeste si de-aia nu o visez
sau poate e suparata ca nu prea merg la cimitir...dar nu pot...pt mine, ea nu e acolo, in groapa aia mare si rece si intunecata...e acasa la ea, pe canapeaua verde...

pfff moka

mika nu cred ca sa fie asa; io in 16 ani daca am visat-o de 10 ori si sint convinsa ca ii e foarte bine acolo printre ingeri si ca are grija de mine si nu e deloc suparata pe mine

da, mika, nu e suparata.
si la mine a murit in vara trecuta nasa tatalui meu care a tinut la mine ca o bunica. si de abia dupa ce a murit am realizat ce rar mergeam pe la ea. si ca nu cred ca stia cat de mult am apreciat-o si am tinut la ea. era bolnava de cancer si n-am ajuns la ea din aprilie pana in august cand a murit. in toata saptamana dinainte de sambata in care a murit am vrut sa merg la ea si nu mi-am facut timp. poate ca pt ca auzisem ca e schimbata, ca e innebunita de durere, ca e de nerecunoscut...poate ca...oricum nu imi iert asta.
as vrea sa o mai vad sa ii spun ca a insemnat mult pt mine si ca o consider o bunica de-a mea. as vrea sa-i spun ce mult insemna cand mergeam si beam cafea singure si vb despre carti si politica. muuult prea rar. mult prea rar. dar era departe si nu am realizat niciodata ca n-o sa mai fie.
e trist...acum stiind cum e cu ea as vrea sa fiu langa bunicii mei mai mult, dar tot nu prea reusesc.
insa ma linisteste ca intr-o saptamana am visat-o de 3 ori. ultima data am visat ca ne desparteam si ma binecuvanta. eu am inceput sa plang in hohote si sa tip ca o sa moara si e ultima data cand o vad si ea incerca sa ma linisteasca si sa-mi spuna ca e totul ok. apoi n-am mai visat-o. dar sper ca e sus, ca stie ca ma gandesc la ea si ca stie ca o iubesc. si ca imi pare rau ca n-am fost langa ea cand avea mai multa nevoie de mine. tare rau.

si la inmormantare n-am plans deloc. nu puteam. mi se parea ceva fals, ea era in sicriu, dar nu semana deloc cu nasica mea. nici macar atunci nu realizam ca am pierdut-o. ma uitam cum plangeau altii si parca nu intelegeam de ce. ca doar chiar nu semana cu ea persoana din sicriu. nu putea sa fie ea.
ulterior, acasa, chiar si acum, am plans, mi-e dor de ea si mi-e teama ca ea nu stia ca o sa-mi fie dor de ea. :(

offf fetelor ( (

(( am citit si eu...
anul trecut pe vremea asta eram ferice :( aveam inca si bunic si tatic

alesonne a scris:(( am citit si eu...
anul trecut pe vremea asta eram ferice :( aveam inca si bunic si tatic

nu plange iubita mea

fiti tari,gagici

Even though I know your gone I know I'll see you again.
One thing that I can promise we gon' meet up again.
Hopefully up in Heaven, prayin that I'm forgiven,
For everything that I've done and that I forgot to mention.
Why does life recycle around like a trophy?
Even though somebody took the time to warn me.
That you can't be with me and it's just crazy.
And everyday I'm wishin you'd come save me.

Ranile sufletlui se deosebesc de celelalte prin aceea ca se acopera,dar nu se inchid ; mereu dureroase,mereu gata sa sangereze cand le atingi,ele raman in inima vii si deschise ....

ladyyyyyyyy

lady

Andrela a scris:si mie mi-e dor de bunica mea. a fost ca o mama pt mine, ca de cand m-am nascut am locuit impreuna (avem 2 apartamente unite)...si deci ea avea grija de mine cand parintii erau la serviciu, ea imi facea mancare, ea imi spala, ea a fost mama mea. A murit acum 6 ani de cancer...si inca mi-e groaznic de dor de ea. Imi amintesc momente cand am suparat-o, i-am gresit...si-mi pare groaznic de rau...sper doar sa stie cat de mult am iubit-o.
O visez foarte des...o data mi-a zis ca e fericita acolo unde a ajuns si ca ma iubeste mult....si alte dati visez ca nu e moarta. Si vesele astea se repeta mereu...visez ca nu e moarta....si e din nou langa noi...si sunt atat de fericita incat nu mai vreau sa ma mai trezesc vreodata.
Saraca a sperat pana in ultima clipa ca se va face bine...nu avea idee de ce boala groaznica sufera. :( A stat cateva zile in coma inainte sa moara....si sper din tot sufletul sa nu fi fost inca constienta si sa ne auda cum practic i se planuia inmortmantarea...nici nu vreau sa ma gandesc cat de groaznic ar fi...
Imi pare rau ca nu a apucat sa ma vada la facultate...sau mireasa...sau sa stea mai mult alaturi de noi.

imi pare rau, andrela
si eu am o bunica, batrana si nevazatoare....ne-a fost mama si mie si surorilor mele.....cred c-o iubesc mai mult k pe mama, pt ca niciodata nu m-a certat, chiar si cand varsam ciorba-n poala (ceea ce era f frecvent), motiv pt care mereu tipa mama la mine......si eu tare sufeream.......si dimineata cand ma trezea sa ma duc la scoala, ma pieptana si eu urlam ca aveam parul incurcat si tipam la ea.....si ea-mi spunea c-o voce calma si nevinovata: "stai, mama, ca eu iti vreau binele"....am un nod in gat acum, si nu vreau sa moara fara sa ma vada mireasa....sa ma vada, impropriu spus....
iar aici asa departe de ea, parca mereu ma astept sa sune ai mei sa-mi dea vestea de care ma tem.......vreau sa ajung acasa cat mai repede si sa am grija de ea asa cum si ea a avut grija de mine....

c@t...mi-au dat lacrimile cand am citit ce-ai scris...povestioara ta imi aminteste de bunica mea...care mereu avea ceva bun pentru mine in buzunarelul de la bundita de lana ca mancau nesatulii aiai de vara-mii tot...si ea mereu imi pastra...ufff...nici ea nu m-a certat niciodata...cred ca eram nepoata ei preferata...pentru ca am fost prima nepoata...fata...dupa mine a mai urmat una si atat...doar 2 nepoate a avut...in rest nepoti...mari si nebuni
mi-i dor de ea...chiar imi e...

lady, iarta-ne ca am transformat topicul tau in povestiri despre bunici
si sa ne spui ce-ai facut la doctor, sper ca esti bine

offf numai tie`ti pasa de mine...am zis ca numai vb cu ele le-am zis aseara si nici nu m`au bagat in seama
am fost la doftoritza si mi`a zis k sunt bine...numai am micoze de nici un fel si sunt racita :) mi`a dat pastilutze
si mi-a mai dat o crema cu care sa o folosesc pe post de fubrifiant :X:X ce tare e crema :X:X pana acum ma tinea juma de ora tutaiu o ora fffooooaaarteee maxim!k ma uscam si ma ustura apoi :) si aseara am facut o ora jumate :lady: a terminat el prea repede si alaltaseara de la 11jumitate seara la 3 fara 8 minute :) :ralluka: :tits: