Iris

Eu am inchis topicul lui Iris si l-am trimis la arhiva.
Daca cineva are mesaje pentru ea...poate sa le scrie aici
Daca nu... topicul ramane deschis DOAR pentru mesaje directe si referitoare la ea

Orice alte mesaje care aduc injurii sau acuze vor fii sterse de mine.
numai bine tuturor

Chiar voiam sa intreb unde a disparut si de ce, nu imi aduc aminte ca cineva sa fi scris injurii si nici acuze??????

a scris iris astazi... destule...
asa ca mai bine avem un topic curat si de bun simt

Imi pare rau pentru cele intamplate au nu am vazut, mai am o intrebare iris poate sa scrie aici? vom mai avea informatii despre starea ei...?
ma intresa starea ei de sanatate?
Multumesc anticipat pentru raspunsuri!

nu trebuia sa mi deschizi acest topic .de ce nu ai lasat tot ceea ce am scris .eu am spus multe dar voi , voi ce ati scris .trebuia sa lasati sa vada lumea ce bun simt aveti voi . mi ati inghitit povestea mea ca ati vrut .de ce ... nu spuneati voi ca sunteti diferite , ca exista dialog . in afara de voi cine a scris jigniri .. voi si voi ... trebuia sa nu l slefuiti deloc si sa il lasati asa sa vada lumea ce frumos vorbiti . va cerut cineva inmormintarea povestii mele , ati vrut sa ingropati bunatate din voi ce mi ati oferit o mie ????

mi-am promis ca n-am sa scriu nimic, dar nu pot.
zici de dialog, da, a existat un dialog placut pana in momentul in care tu te-ai suparat si ne-ai zis cu mult repros in cuvintele scrise ca nu prea iti lasam mesaje la topicul tau. atunci s-a rupt dialogul si au inceput cuvintele nu prea frumoase.
nu inteleg de ce te-ai suparat atunci.
toate forumurile sint o lume virtuala. cuvantul scris nu poarta nuanta vocii, sint chestii care ne scapa. plus ca nu putem sa ne asteptam ca ceea ce e virtual sa devina peste noapte real. este doar un spatiu unde ne petrecem o parte din timp. asa ca nu tebuie sa luam totul atat de in serios.

io, sa-ti spun sincer, pur si simplu as fi ignorat faptul ca lumea nu-mi lasa mesaje in fiecare zi. si nu s-ar fi ajuns la nici un fel de jigniri si suparari. punct.

apropo de ignorat, n-as fi scris nici ce ai scris mai sus. chiar tu ai cerut de cateva ori sa se inchida acel topic. pai atunci?????

as mai vrea sa spun ca ma mir de tine, pe care te vad ca o femeie foarte credincioasa, calma si senina.
adevarat ca io n-am trecut prin chiar atatea necazuri ca tine, dar pot sa afirm ca am cunoscut disperarea la asa intensitate incat ma gandeam ca cea mai buna varianta pentru toata lumea ar fi sa-mi pun capat zilelor. asa ca inteleg multe, chiar daca nu stiu sa ma exprim asa cum as vrea.

ce sa mai spun? imi pare rau ca nu reusesti sa ignori ce nu-ti place si sa iei in seama doar ce e frumos si placut (ma refer la mesajele de pe forum).
iti doresc sa-ti gasesti linistea sufleteasca si sa lasi pe cat posibil amaraciunea.

multa sanatate sa-ti dea Dumnezeu tie si alor tai

iuli a scris:Imi pare rau pentru cele intamplate au nu am vazut, mai am o intrebare iris poate sa scrie aici? vom mai avea informatii despre starea ei...?
ma intresa starea ei de sanatate?
Multumesc anticipat pentru raspunsuri!

bineinteles ca poate sa scrie..am precizat asta
atata timp cat vorbim la subiect si nu ne jignim

irris..eu refuz sa iti mai raspund ca nu am cu cine sa ma inteleg
daca intri numai sa arunci gaz ....
am blocat topicul respectiv pentru ca era deja o cearta fara sfarsit. si l-am sters tocmai pentru ca nu face cinste nimanui balacareala. dar vad ca si aici debutul e la fel...
daca nu facem pace te rog sa ma anunti si te asigur ca nu va mai exista nici o cale de comunicare pe acest forum.
consider ca tu esti mai matura decat noi si intelegi exact ce vreau sa spun.

Fetelor...... imi cer scuze daca ma bag unde nu trebuie cred ca ar trebuie sa fie pace si intelegere aici, fiecare intra aici sa-si spuna gandurile, framantarie si chiar bucuriile, de ce nu. Viata nu e usora pentru nimeni tanar sau mai putin tanar, fiecare are probleme, mai nici sau mai mari...nu inteleg de ce va contrati mereu.
Si acum pentru iris in mod special, draga mea sunt convinsa ca iti este greu dar nu trebuie sa fii mereu pusa pe harta, toata lumea greseste, tu ai mari probleme asta nu insemna ca este cineva de aici vinovat de asta, am vazut ca poti scrie foarte frumos la alte topicuri, la tine aici de ce nu?????!!!!.... noi asteptam sa aflam cum te simti, ce s-a mai schimbat in viata ta si poate din intamplarile tale putem si noi sa invatam cate ceva, omul de cele mai multe ori invata doar din experienta sa sau a altora. Esti o femeie credinciosa , ai trecut in viata ta prin mari incercari, dar asta nu insemna ca trebuie sa fi suparata pe toata lumea, stiu, este nedrep ce ti se intampla dar situatia ta nu se imbunatateste daca nimic nu vrei, nimic nu iti convine si toata lumea e suparata. Te rog sa nu te superi pe mine, dar fiind credinciosa sti ca zilele trebuie traite asa cum ti le da Domnul, nu cum vrem noi. Daiana are un moto foarte intelep. Sper din suflet sa nu te fi suparat cuvintele mele, iti urez din suflet zile senite, sanatate multa si multa intelepciune si putere!
P.S. Iti promitem de mult o poveste sper sa am timp sa o scriu e foarte frumosa. Sa ne auzim cu bine!

va multumesc pentru felicitari .iar tie iuli ti am trimis un mesaj @ . ce sa scriu despre mine ... nimic ... am scris si a apus .

Buna!
Am revenit cu speranta sa gasesc o veste de la tine, am sa-ti scriu povestea cu toate ca este cam lunga si nu stiu daca am voie, sper sa nu supar pe nimeni nu asta e intentia mea...astept totusi sa ne spui ceva despre tine......
Locuitorii din Wemmik, eroii povestirii noastre, erau niste omuleti mici, din lemn, ciopliti toti de un tamplar pe nume Eli. Acesta isi avea atelierul pe un deal, de la a carui inaltime se vedea intreg satul.
Fiecare omulet era altfel. Unii aveau nasul mare, altii aveau ochii mari. Unii erau inalti, altii erau scunzi. Unii purtau palarie, altii purtau costum. Insa doua lucruri le erau comune: toti erau facuti de acelasi tamplar si traiau in acelasi sat.
De dimineata pana seara, zi de zi, omuletii faceau un singur lucru: lipeau etichete unul pe celalalt. Fiecare omulet avea o cutie plina cu stelute aurii si o cutie plina cu bulinute negre. Cat era ziua de lunga ii vedeai pe strazile satului lipind stelute sau buline unul pe celalalt.
Omuletii draguti, din lemn lustruit si frumos vopsiti intotdeauna primeau stelute, dar aceia din lemn necizelat, cu vopseaua sarita, nu primeau decat buline.
Tot stelute primeau si cei talentati unii; puteau ridica greutati deasupra capului, altii puteau sarii peste cutii inalte. Mai erau unii care stiau cuvinte dificile, iar altii care cantau cantece frumoase. Acestora toata lumea le dadea stelute aurii. Asa se face ca unii omuleti aveau trupul plin de stelute… Ori de cate ori primeau cate o steluta se simteau atat de bine incat isi doreau sa mai faca ceva ca sa poata primi inca una.
Altii insa nu stiau sa faca prea multe lucruri si aveau parte doar de buline. Pancinello era unul dintre acestia din urma.
Tot timpul incerca sa sara cat mai sus, ca altii dar intotdeauna cadea la pamant. Iar cand ceilalti il vedeau jos se adunau buluc in jurul lui si lipeau buline pe el. De multe ori se mai si zgaria in cadere, lucru pentru care mai primea buline negre. Iar dupa aceea cand incerca sa le explice omuletilor de ce cazuse mereu spunea cate o neghiobie si toti se ingramadeau sa lipeasca si mai multe buline pe el.
Dupa un timp avea atat de multe incat nu mai vroia sa iasa pe strada, se temea ca va face iar ceva anapoda: cine stie, o sa-si uite palaria sau o sa calce intr-o balta… si imediat o sa primeasca bulinute!!!
Adevarul este ca avea atat de multe buline incat ceilalti omuleti veneau si ii lipeau altele fara nici un motiv.
- Merita multimea asta de buline negre, isi spuneau omuletii unii altora.
- Este clar ca nu e bun de nimic!
Dupa un timp Pancinello a ajuns sa creada ce se spunea despre el: „Asa este, nu sunt bun de nimic!”, isi spunea el.
In rarele dati cand iesea din casa statea cu cei care erau ca el, cu multe buline. Cu ei se simtea mai in largul lui.
Intr-o zi, se intalni cu un omulet total diferit de ceilalti: nu avea nici stelute, nici buline. Era din lemn si atat. Era o fata pe nume Lucia.
Sa nu credeti ca oamenii nu incercau sa lipeasca etichete si pe ea! Incercau numai ca nu ramaneau lipite ci cadeau. Fiindca nu avea nici o bulina unii o admirau atat de mult incat se grabeau sa-i lipeasca o steluta. Dar nici una nu statea lipita. Altii insa o priveau cu dispret fiindca nu avea nici o stea si atunci vroiau sa ii lipeasca o bulina dar si aceasta cadea imediat.
- Ca ea vreau sa fiu!, ii trecu prim minte lui Pancinello. Nu mai vreau sa primesc etichete de la ceilalti!
Asa ca o intreba pe Lucia cum se face ca ea nu are nici o eticheta.
- Nu este mare lucru, ii raspunse ea. In fiecare zi ma duc sa il vad pe Eli.
- Pe Eli?
- Da, pe Eli, tamplarul, imi place sa stau cu el in atelier.
- Dar de ce?
- Ce ar fi sa descoperi singur? Du-te la el sus pe deal! Si cu aceste cuvinte, Lucia se intoarse si pleca.
- Dar crezi ca-i va face placere sa ma vada?!?, striga el dupa ea.
Insa Lucia nu-l mai auzii. Asa ca Pancinello se intoarse acasa, se aseza la fereastra si incepu sa se uite cum alergau omuletii de colo-colo, lipindu-si etichetele unul pe celalalt.
- Dar nu este drept!, isi spuse el suparat. Si pe loc se hotari sa mearga le Eli.
Se indrepta spre deal si urca pe cararea stramta pana ce ajunse in varf. Cand intra in atelier, facu ochii mari de uimire. Toate obiectele erau URIASE. Scaunul era cat el de inalt. Ca sa vada ce se afla pe bancul de lucru trebui sa se ridice pe varfuri. Ciocanul era lung cat bratul lui! Inghiti in sec si isi zise:
- Eu aici nu raman!, si se indrepta spre iesire. Dar chiar atunci isi auzi numele:
- Pancinello, tu esti?, se auzi un glas patrunzator. Cat ma bucur sa te vad, Pancinello! Vino mai aproape, vreau sa te vad mai bine!
Pancinello se intoarse incet si il privi pe mesterul tamplar, un barbat inalt, cu o barba stufoasa.
- Stii cum ma cheama?, il intreba Pancinello.
- Bineinteles ca stiu, doar eu te-am creat! Eli se pleca, il ridica de jos si il aseza langa el pe banca. Hmm… Se pare ca ai adunat ceva etichete…
- Nu am vrut, Eli! Am incercat din rasputeri sa fiu bun!
- Pancinello, copilul meu, in fata mea nu este nevoie sa te aperi! Mie nu-mi pasa ce spun ceilalti despre tine!
- Chiar nu-ti pasa?
- Nu, si nici tie nu ar trebui sa-ti pese! Cine sunt ei – sa imparta etichete bune sau rele? Si ei sunt tot omuleti de lemn ca tine. Nu conteaza ce gandesc ei, Pancinello. Conteaza doar ceea ce gandesc eu, Iar eu cred ca esti o persoana tare deosebita!
Pancinello incepu sa rada:
- Eu, deosebit? De ce as fi deosebit? Nu pot sa merg repede, nu pot sa sar, vopseaua mi se duce. De ce as insemna ceva pentru tine?
Eli se uita la Pancinello, isi puse mana pe umarul lui micut si spuse incet:
- Fiindca esti al meu, de aceea insemni foarte mult pentru mine!
Nimeni… niciodata… nu-l mai privise astfel pe Pancinello… si in plus, cel care-l privea astfel era chiar creatorul lui! Nici nu mai avea cuvinte…
- In fiecare zi am sperat ca vei veni la mine, continua apoi Eli.
- Am venit fiindca m-am intalnit cu cineva care nu avea nici un fel de etichete, raspunse Pancinello.
- Stiu, mi-a povestit despre tine.
- De ea de ce nu se prind etichetele?
- Fiindca a hotarat ca este mai important ce gandesc eu despre ea, decat ce gandesc altii. Etichetele se lipesc de tine doar daca le lasi!
- Cum adica?
- Etichetele se lipesc doar daca le consideri importante. Dar cu cat te increzi mai mult in dragostea mea, cu atat mai putin iti pasa de etichetele pe care ti le pun ceilalti oameni. Intelegi?
- Pai, nu prea…
- Vei intelege cu timpul. Acum esti inca plin de buline negre. Deocamdata iti va fi de ajuns sa vii la mine in fiecare zi, iar eu iti voi aduce aminte cat de important esti pentru mine.
Eli il puse jos pe Pancinello. In timp ce acesta se indrepta spre usa, Eli ii spuse:
- Nu uita, esti o persoana deosebita fiindca eu te-am creat! Iar eu nu gresesc niciodata!
Pancinello nu se opri din mers, dar gandi: “Cred ca Eli chiar vorbeste serios. Poate are dreptate!”
Si chiar in clipa aceea cazu de pe el o bulina…

, iuli este o povestioara draguta.Ai ce invata daca stii sa citesti atent si sa analizezi intelept tot ceea ce se subliniaza . Multumesc ! ... despre mine ... nimic ... are Dumnezeu grija de toti pacatosii de pe acest pamint !

[img][/img]

Hristos a inviat ! mii de multumiri pentru ceea ce mi ati postat !

Doar atat........
Astept vesti de la tine si sunt convinsa ca multa lume ar dori sa stie ce faci, cum te mai simti??????
Nu inteleg de ce ai ales sa taci, fiecare om mai greseste, se mai si supra dar cred ca din respect ar trebui sa ne lasi si cateva cuvinte despre tine, toti cei cate intram aici inseamna ca ne intereseaza situatia ta, dar daca doar ganurile nostre iti sunt suficiente sa sti ca ne gandim mereu la tine.
Drum drep si lumina!

Mii si mii de ginduri bune si multumiri ! Fara suparare nu mai pot sa mi deschid sufletul ca inainte .Nu vreau sa deschid un nou focar de puncte diferite de vedere . Intru cu placere dar cu teama in suflet ca daca scriu iar sunt ,, jumulita ,, . M a durut mult ca mi a fost inchis topicul meu nu trebuia sa mi se transmita si la acel topic atitea rautati la care am raspuns . Era mult mai corect sa nu se scrie nimic aiurea acolo ca eu sa raspund.Indiferent ceea ce am dorit eu atunci sa scriu , sa nu scriu , sa astept o perioada ... nu trebuia sa fie atita rautate acolo. Eu m am tirit cu scaunele sa scriu ceva sa fiu cu voi toate .Era dorinta mea sa va scriu zilnic si de 2 sau 3 ori pe zi .De ce .. de ce sa il trimita la arhiva ca la un cos de gunoi.De ce sa nu imi ramina framintarile si durerile mele . De ce nu s au gindit altii sa stearga toate rautatile si sa inceteze cu raspunsuri si jigniri ... eu eram bolnava si sunt si este cumplit sa treci asa o perioada . IULI , nu stiu daca pot uita , daca pot sa reiau o poveste ce a fost aruncata la ,, morga ,, .Principal este ca traiesc si de aceea intru sa vada persoanele interesate ca inca traiesc si am incredere ca Dumnezeu va face o minune cu mine ! Nu stiu care este planul lui cu mine dar iti spun sau va spun ca in noaptea de Inviere am simtit in suflet o bucurie imensa , am ascultat slujba la tv. de la M anastirea RADU VODA din Bucuresti . Acolo sunt moastele sf,NECTARIE . In rest , o minune ca am fost la tratament si am toate analizele ok , am obtinut medicamentul in continuare dar... exista un dar ... nu indoi nici acum piciorul . Merg cu cadru , greu am coborit scarile singura si am urcat singura , asta ieri . Cu piciorul daca nu raspund intr o luna si o saptamina la masaje si gimnastica voi ramine asa .Vezi sau vedeti ... ati putea voi sa rezistati cu gindul acestei cumplite boli care intr o zi ma va dobori .... sau poate nu ... asa ma rog eu sa ma lase mai mult ... sa ma izbaveasca toate puterile cerului de aceasta cumplita boala ... si momentul culminant ... stiind acestea toate sa stai 5 luni la pat si cind te ridici sa iti tremure corpul ca o racitura canu te mai poti tine pe piciore , picior ... de o luna merg cu cadru ... greu stau si in piciore in echilibru ...atunci fara sa ii fie mila de mine cuiva sau sa mi dea dreptate nu credeti ca am avut momente cind nu mai puteam si intr unul din acelea am intrat aici si am cerut ce am cerut si explozia discutiilor s a intins ca un fitil de la topic la topic si fitilul a ars si a ramas decit scrumul ... m a durut si durerea nu mi a trecut ... povestea mea , care interesa pe cineva , s a dus la gunoi si odata cu ea tot ceea ce am simtit in fiecare clipa ! Multumesc tie mai ales ca ai mai scris uneori ca sa nu moara si acest de al doilea topic... de scris cine stie cind voi mai scrie ... nu , numai pot ... ceva ma retine sa tac .. Dumnezeu , prin glasul unui preot mi a trasmis ca voi birui prin tacere ! Multumesc , tuturor celor ce v ati gindit la mine ![ sincer ... as dori sa fie liniste aici la acest topic ]

Multumesc mult pentru raspuns!
Acum vreu sa spun ca nu trebuie sa te doara prea mult pentru ce s-a aruncat la gunoi, cred ca asa si trebuia.....stii e ca si in casa cand strangi prea multe obiecte nefolositoare, trebuie sa mai arunci din ele, iar unele vorbe chiar nu trebuiau sa apara acolo, e ca si in viata daca nu ai sa uiti o parte din lucrurile rele care ti s-au intamplat nu poti merge mai departe. Parerea mea este ca tot ce a trecut a trecut si nu mai trebuie sa facem caz de asta, putem sa ne spunem parerile si aici frumos si de la un nou inceput!
Ma bucur nespus ca esti "bine" cat se poate sa nu uiti niciodata ca alti sunt poate mai rau ca noi.
Sanatate muta si mult noroc iti urez! Dumnezeu sa te aiba in paza!

nu am aruncat nimic la gunoi. am inchis un topic si l-am pus in arhiva pentru ca era urat ce se discuta acolo..si se sarise calul de ambele parti. daca a deranjat asa de tare..imi cer scuze. consider ca acest topic e curat si e la fel de primitor ca cel vechi. numai bine.

Nu am vazut ce s-a scris, dar nu contest nimic...sunt intrutotul de acod cu tine, de asta am tot insistat sa primesc raspuns de la iris, stiu ca i-a fost greu si ii este inca foarte geru, imi dau seama prin ce trece, iar supararea nu face bine nimanui si oricum daca nu vom fi in stare sa trecem peste toate lucrurile urate din viata nostra nu facem decat sa ne amaram singuri si sa ne facem rau, sunt convinsa ca lucrurile vor reveni la normal, din moment ce este deschis un topic cu acelasi nume.
Sa ne auzim sanatosi cu lucruri bune!

sunt perfect de acord

Am trecut pe aici , am citit ... iuli este punctul tau de vedere . Ok. Intelege ca nu se mai poate sa scriu asa ca inainte . Mi am calcat destul pe suflet ... ce sa scriu .A fost destul . Eu am scris sincer si mi am deschis sufletul ... nu merita . Au trecut 2 ani si ceva , povestea mea este povestea mea ... sunt deja asa de ravasita ... cam 80 % din cazurile ce au debutat odata cu mine sau m au primit in ,, comunitatea celor bolnavi ,, s au stins .Da , multe persoane . ./// La internarea e acum mi a fost f, greu , nu erau locuri desi aveam programare si am facut tratamentul in cabinetul medicului .Am vizitat singurul salon destinat femeilor si numai erau decit 2 ce le stiam .Restul , cazuri noi si multi barbati . Si se discuta sa reduca nr. de paturi de spital . Cine raspunde daca eu peste 5 ore nu ma simt ok ... fac cura si plec .Totusi multumesc lui Dumnezeu ca pot pleca si ca nu mai sunt dusa de cu targa [ mi a ajuns 5 luni ] Sper in puterea tuturor sfintilor ca voi putea duce boala usor dar multe cazuri au recidivat , acum .... da de putin timp . Eu vreau ca Dumnezeu sa faca o minune cu mine si ma rog pentru toti cei stiu in suferinta ! In rest nimic , biruinta mea este numai prin Dumnezeu ! [ sunt parca un alt om ... un alt iris ... ce traieste cu teama sa nu deranjeze ... cit de mult am gresit ca am acceptat umilinta ... mi a dat Dumnezeu acel accident ca sa nu mai imi trebuiasca sa fac pet ct ... la urma urmei tot acolo ma indrept ...nu are rezolvare aceasta forma de cancer ! Nu vreau mila ! Sunt capabila sa mi duc crucea ! Nu sunt impacata mereu cu lectia vietii mele dar accept sperind ca este de la Dumnezeu !]

E bine ce mi-ai acceptat puncul de vedere, vreu sa-ti mai spun ceva.....nu inteleg de ce nu mai poti sa scrii, pentru ce si pentru cine scriai????.....nu pentru noi din aceasta comunitate, am crezut ca daca intri aici ne spui noua care poate avem nevoie de sfaturile tale ceva care noi nu il stim, cate ceva din experienta ta, poate unii chiar au nevoie sa stie mersul lucrurilor cu aceasta boala garava, in aceasta tara in care in fiecare zi se schimba tot ce stiai in ziua precedenta, iar cei care nu au nevoie acum citind poate le v-a trebui din experienta ta. Daca ti-am raspuns, multe nu cred ca au facut-o din mila, faceai parte dintr-un grup si mi se pare normal ca orice cunostinta cand o intalnesti sa te intrebe ce mai faci, asa si noi. Cezi ca numai tu poti sa nu mai fi peste 5 ore????!!!.....fiecaruia dintre noi cei care scriem aici ni se poate intempla la fel, o boala ca a ta (unii poate chiar avem si nu avem curajul sa recunostem cu voce tare), un accident, nimeni nu este sigur de nimic..... sincer te-am admirat mult pentru curajul de a spune multe lucruri dar acum nu te inteleg......fiecare are cate o cruce de dus, nu esti singura si nici SINGURA, speram sa intelegi asta si orice suparare are si ea o limita, fiecare greseste si fiecare considera ca punctul ei de vedere este cel mai corect, daca am fi invatat lectia comunicarii poate am fi inteles mai mult pe aproapele nostru. Minuni sunt la fiecare pas si fiecare asteapta o minune, eu sper ca tu sa nu inteleg gresit cuvintele mele si sa intelegi ca intro comunitate fiecare are dreptul sa-si spuna parerea chiar daca unuia dinte noi nu le place, pentru nimeni viata nu este usoara, iar cei pentru care este nu intra pe forumuri din astea, nu au timp pentru noi cei care deabea supavituim si care cautam informatii despre bolile cu care ne confruntam noi sau cei din familia noastra.
Cred ca ar trebui sa intelegi ca da ai o boala, sti despre ce este vorba, exista tratament, stiu ca e greu sa accepti, dar suntem destule care nici macar nu stim daca avem sau nu si poate peste putin timp cand descoperim nu mai putem sa afacem nimic si atunci care este solutia ce sa facem????.... sa nu mai vorbim cu nimeni, sa nu mai facem nimc......Imi cer cuze daca te-au deranjat cuvintele mele nu vreau polemica, vreu ca tu sa fi cat se paote de rationala, sa nu dramatizezi mai mult decat e cazul si daca vrei si poti sa ne mai spui si noua cate ceva.
Multa, multa sanatate iti doresc, putere si tarie si sa dea Domnul un miracol si pentru tine!

Iuli , eu am intrat cu teama aici ca si acolo la topicul lui Armand ... si teama din suflet , mai tirziu , a scos tot la iveala . Ce sa mai scriu despre mine , cine sunt eu ... am scris si nu ma mai repet . Aici sunt persoane , sunteti persoane tinere ... eu am ceva ani ... nu m am simtit batrina pina sa ma imbolnavesc si unul din medicii sa mi spuna asta vara ... ,, dar sunteti batrina sau tot batrina sunteti ... ,, Crede ma ca i asfi raspuns ca pe nimeni nu iarta batrinetea haina grea a tuturor dar ... iar tacerea este ... mai ok in unele clipe . Despre mine si boala mea ce pot sa mai scriu , in vol. 1 ,,iris cel vechi ,, erau trairile si zilnic ceea ce intimpinam cu boala, cu tot sistemul ... amestecat dar daca iti facea placere sa citesti erau multe informatii . Acum , sunt intr un moment de asteptare .Ganglionii sunt mici dar multi , boala sta la cotitura .Spun asta ca este o boala parsiva ... scriam mai sus ca nu stiu exact nr. cazurilor decedate de la mine de aici plus 2 de la Bucuresti , unde m am tratat . Reiau pentru tine si cine va vrea sa citeasca , boala mea m a luat de pe picioare . Aveam analize facute din 1991 anual [ am avut o pe mama cardiaca etc..] si inainte sa mi fac analizele acestea in martie 2008 [din mai sau iunie 2007 nu facusem analize ] am fost racita si cu ceva umflaturi in clavicole . Nu ma dureau , am continuat sa lucrez nestiind ca acela era finalul carierei mele .Oricum eram schirbita de toate pilele relatiile din draguta noastra tara .Vream sa plec sa lucrez cu contract 6 luni apoi alte 6 luni. A ales Dumnezeu pentru mine . M a oprit in tara mea sa ma pot trata . Momentul debutului bolii il derulez mereu , chiar azi dimineata sau in miezul noptii ma gindeam cum asist neputinciosa la derularea vietii mele . [ in sept.2006 , din intimplare am ajuns in fata unui batrin preot ... cum m a privit mi a spus ... nu nu i puneti pe toti aici la rugaciune ... puneti separat ... rugaciuni separate ... ce spunea ca eu si sotul meu sa fim urgent pusi la rugaciune ... la sf. psaltire . Mi am dat seama ca este ceva si stiam ce .Dumnezeu a vrut sa mi arate tot . Nu am reusit sa dau mereu sf, psaltire ... si azi dimineata iar mi am amintit ceea ce dumnealui mi a spus . Ce va vrea bunul Dumnezeu ! - noi am fost invidiati toata viata pentru intelegerea si linistea casei noastre .Cine nu si doreste pace si liniste in casa si iubire si tot ceea ce ii place bunului Dumnezeu . Cu ambitia si incapatinarea ce ma caracterizeaza mi am demostrat mie si tuturor , incluzind aici o mare parte din preoti , adevarul ! Am descoperit persoana ce ne facea rau ! Acum , eu o iert si astept sa ii dea Dumnezeu indreptare [ se spune ca pentru dusmanii sa te rogi de bine ]. Eu nu am crezut decit in puterea lui Dumnezeu si am fost si sunt iubita mult ! Ii multumesc si in ultima clipa a vietii mele pentru tot ceea ce mi a dat ! //// Prea multe povesti si nu se stie cit de inteleasa am fost ... deci boala a inceput cind a vrut ea .Eu am facut analizele .In 2 saptamini , am fost depistata prin medicul de familie ca sunt suspecta de ceva . Ei stiau dar si eu i am intrebat cind m au sunat . Ce i cancer ? A fost clarviziunea data de Dumnezeu . Da , la inca3 zile repetam toate analizele si ecografii si radiografii pulmonare .M a suspectau de mononucleoza infectioasa , de cancer ganglionar , de ... leucemie ... in 5 ore mi a fost pus diagnosticul gratie tuturor eforturilor facute de clinici , medici , cunostinte , relatii ... si timp de de 5 zile am batut Bucurestiul si orasul meu sa ma conving. Stiu ca am facut zob 77 mil vechi . Nu mi pasa , nu mai stiam de mine , nu credeam ca voi fiu eu aceea ce duce crucea ce se anunta destul de grea . Nu conteaza ca in 8 luni , tot ce am putut da si imprumuta s a ridicat la peste 300 mil incluzind salariile noastre . Nu conteaza , cu toate acestea nu am stiut sa fac pet ct de fapt nu au vrut sa mi spuna ca nu si avea rostul . Era nonhodgkin cu celula mica b malign cu indocitom. Au trecut , 2 ani de cind am inceput tratamentul .Am intrat intr un program national .Am obtinut ceea ce a considerat medicul meu ... dar ma repet ... am povestit tot ceea ce am trait ... greu ... f. greu ...acum sunt la intretinere cu mabthera . Am fost sanatoasa si a contat asta. Acum , sunt in asteptare ... imi duc viata retras si cit se poate de placut alaturi de greutatile vietii cotidiene . Vreau sa calesc oamenii de linga mine sa fie duri si sa stie ca moartea nu i un sfirsit dar in acelasi timp vreau sa mi lungesc viata ....desi greu . Au nevoie de mine , de omul ce ,,rasturnam muntii ,,... aveam atita energie sa aranjez tot sa fie perfect . Acum , eu capitanul corabiei , femeia , nu poate sa faca mare lucru ... asteapta dar am linga mine oameni ce stiu sa aranjeze treburile ok ! Sunt mindra de ei dar ei asteapta de la mine sa fiu ca inainte , numai minunea lui Dumnezeu va face din mine un nou om ... dar stiu ... boala mea nu iarta ...isi ia tributul ... sa l ia mai incolo ... am treaba ... nu am putut sa fructific timpul oameni buni cum trebuia ... de fapt eu am vrut ca o zi sa aiba 72 de ore. Nu se poate ! Timpul este limitat , asa ca daruiti din timpul vostru unor persoane ce au nevoie de voi si nu le amariti viata si sufletul cu frecusuri marunte ! Daca ii ajutati ajutati i daca nu treceti ... treceti peste ceea ce ei traiesc si asa cu amar si disperare ! Hristos a inviat din morti cu moartea pe moarte calcind si viata celor din morminte daruindu le !

Multumesc pentru raspuns!
1. nu ai de ce sa intri cu teama este topicul tau si cred ca poti sa scri ce vrei
2. poate ca este mai bine ca "volumul 1 " nu mai este la vedere si pentru tine, sustin ca de cele mai multe ori ca sa poti merge mai departe e mai bine sa nu iti mai aduci aminte de foarte multe lucruri neplacute din viata, oricum nu mai rezolvi nimic, timpul nu se mai intorce, nu faci decat sa iti amarasti viata care si asa este destul de grea.
3. nu este bine ca esti bolnava, dar stii ce ai, exista un tratament, care am inteles este destul de revolutinar...poate exista sanse de vindecare sau macar de remisie totala, intradevar boala nu iarta pe nimeni dar ar fi mai bine sa nu apara la nimeni.
Sanatate multa, putere si mai ales incredere in calea pe care o ai de urmat!
Suntem mereu alturi de tine chiar daca nu scriem in fiecare zi, chiar daca nu ne sta in putere sa facem prea multe lucruri, mii de ganduri si rugaciuni inchinam pentru tine si cei ca tine.

multumesc iuli. nu i nevoie sa imi raspunzi zi de zi . timpul este limitat .este o mare daruire sa iti rapesti din timpul tau pretios. pentru mine este o mare rana care nu va trece niciodata [ este ca atunci cind te dezamasc prietenii adevarati din copilarie . este timpul meu si viata mea traita alaturi de sfaturi si incurajeri ale unor persoane dragi de care ma legasem ... nu nu mai vreau ... nu pot intra sa mi deschid sufletul ca inainte ... gata ... intru asa pentru putin. ] In ce priveste tratamentul pe care il considerati revolutionar... sorry.. asa a urmat si Armand ... cu aceleasi medicamente , poate el mai multe si de calitate extra ... este usor sa privesti din afara sa spuna cineva ... da ... este tratament ... dar viata se distruge si se scurge .. aceste tratamente se fac asa ... sa salvezi pe cine vrea dumnezeu[eu vreau sa faca minuni rugaciunile mele si sa fie ascultate ... dumnezeu stie ce va fi ] vindecare nu exista la ceea ce avem noi ... nu i cancer operezi si faci chimioterapie etc ... si gata poate traiesti 20 ani aici este vorba ca aceasta boala nu i definitivata ca tratament si in tarisoara noastra draga tot relatia si relatia = banii sunt la putere .ai noroc sa ai pile , sa te zbati sa gasesti relatii sa te sustina ei si si tu mai ales este ok ..altii au relatii in exterior si trimit medicamente expres pentru bolnavul x ... nu asa simplu ... sunteti prinsi de traiul zilnic si de trairea vietilor fiecaruia ... nu va dati seama ... nici eu nu am omorit oameni sa duc crucea asta ... o parte este de la dumnezeu si alta de la persoane indracite , cu suflet rau , invidiose si care iti vor rau nu bine . Feriti va de ei .. nu de mine ... care am fost etichetata ... of .. nu are rost ... sunt in jurul vostru persoane bune si rele ... este grea viata si ... lumea este disperata isi pierde sufletul ! SANATATE SI PACE !

Daca nu as vrea sa scriu nu as scrie, daca nu m-ar interesa de tine nu as intra aici, de ceva timp iti tot spun sa lasi gandurile negre si tot ce a fost rau in viata ta sa nu te mai gandesti la ele, in primul rand iti faci rau tie....... stiu ca e o boala grea, peste tot in lume exista oameni buni si rai, peste tot oameni au probleme se pare din ce in ce mai grele de dus, daca nu mai vrei sa scriu nu o mai fac. Sper ca din cand in cand sa ne mai dai vesti despre tine.
Niciodata sa nu spui NU POT! Niciodata sa nu uiti sa IUBESTI. Niciodata sa nu regreti ca ai gresit ci doar sa inveti sa nu mai gresesti. Nu uita niciodata ca daca te gandesti la cei din jurul tau si vrei sa faci ceva pentru ei, trebuie mai intai sa te gandesti la tine si sa faci ceva pentru tine.
Nu uita ca singurul lucru care te ajuta sa iti implinesti visul este CREDINTA TA!
Nu uita ca nimic nu este pierdut daca nu a fost castigat niciodata.
Nu uita ca cel mai bun prieten al tau esti tu insuti.
Sanatate multa, liniste si pace, gandurile nostre se indreapta mereu catre apropele nostru!
Nu uita ca daca nu poti schimba lucrurile macar le poti privi altfel

Buna! Poate gresesc.......dar sa sti ca astept vesti de la tine si mai sper ca vestile sa fie bune.
Toate gandurile mele bune se indreapta catre tine,.
Sa ne auzim cu bine!

Pentru ca tot am intrat azi sa sti ca ma gandesc la tine si mai astept vesti de la tine......

Buna ziua ! Pentru tine si pentru toata lumea . Nu mi a functionat netul , cade in mod regulat .Intru si se blocheza . Nu am putut sa citesc nimic dar vedeam ca mi ai scris.Sincer m am bucurat . Abia ieri mi am rezolvat singura aici la firele de pe holul central. Cu cadru ... tiris tiris am ajuns si am mesterit la indicatiile baietilor de la firma si gata am net .Mai cade mai asa dar este ok. Acum despre mine . asa putin ca insisti tu fiind asa un om deosebit. Sincer mi e teama sa ma leg sufleteste de cineva de teama sa nu sufar iar .Nu am nevoie de asta . Am o virsta si chiar spunea sotul meu ce intru , ce speri tu si te incinta ca te ajuta cineva asa imi spunea mereu. Nu pot sa cred ca Kiki nu mi a raspuns la telefon din nov.2009 ... nu am idee ce a suparat o . Eu nu am scris discutat nimic sa o supere. Apoi , in ian a fost discutia aia interminabila si mizerabila . Nu am de ce sa mai scriu decit tefegrafic. Ce i ce au nevoie imi scriu pe mail [informatii despre boala ] si ce rost are sa scriu trairile mele .... toti ce i cunosc au facut recadere si unii se duc mereu asa dupa cum ata vietii se rupe . Merg 2 sau max 8 metri si fara cadru dar teapan piciorul .Se pare ca voi ramine asa . nu stiu daca mai pot face gimnastica ca de nu pot sa ajung iar acasa nu am gasit sa vina nimeni. pe moment. atit . boala nu stiu cum este . o indur asa cu bune si rele . mai obosesc mai ma stresez nu merg la analize decit in iunie si atunci fac tomograf dar la 2 sau 3 saptamini dupa cura cu mabthera . cei ce au facut recaderi toti faceau mabthera asa ca nu i un punct forte nici asta . Ma bucur de viata asa cum este si vad cum multi se despart de mine usor asa .Nu inteleg ca sunt un bob de griu pe acest pamint si nu pot sa rupa 5 minute pentru un om bolnav. Numai cind vine necazul la ei ... urla ... vor ajutor. Eu sunt linistita , am dat destul si Dumnezeu cu puteri ceresti sunt cu mine . Simt mereu cum el ma ajuta sa trec acest hop. Sunt impacata dar vreau sa mai traiesc linga minunata mea familie . Spuneam , Dumnezeu da ajutor de tot felul prin cine doreste el . Iti doresc atit tie cit si celor ce vor sa inteleaga sincer , multa liniste si max. sanatate si munciti mereu dar vedeti de suflete , nu le lasati ... ca vine o vreme ... cind veti vedea ca nu conteaza decit sa ai zile sa traiesti . pe curind !

Buna!
Sa sti ca sunt un om ca oricare dintre noi cei de aici, nu trebuie sa te legi sufleteste de o persoana anume, sunt convinsa ca pe toate fetele cu care ai vorbit pe acest forum le intreseaza ce faci, dar tu incerci sa pui o bariera intre tine si restul lumii, fiecare am intrat pe forum sa ne spunem pasurile si poate sa dam din experienta nostra altora care poate au nevoie, sau nu asta ramane la latitudinea lor. In viata omul trece prin multe, uita multe pentru ca altfel nu ar putea sa mearga mai departe, nu inteleg de ce dupa ce ai intrat singura in acest joc, ti se pare ca nimeni nu e suficient de bun, fiecare are si lucruri bune si rele, fiecare are problemele lui care privite din punctul lui de vedere sunt cele mai grave,daca nu mai scrie pe acest topic asta nu inseamna ca nu o intreseaza de tine, dar dragoste cu forta nu se poate....e foarte usor sa-i judeci pe ceilalti.
Imi pare rau ca iti scriu aceste lucruri si sper din tot sufletul sa nu te supare iara, dar am considerat ca daca intri sa ne spui ce faci, o faci pentru ca simti ca trebuie sa vorbesti cu cineva, iar din toata lumea de aici se gaseste cineva sa-ti raspunda. Nu te-a parasit nimeni doar ca tu nu poti sa treci peste nimic, dar ceri altora sa faca ceea ce tu nu poti sa faci.
In fiecare clipa conteaza sa ai zile sa traiesti, toti mergem catre final, dar depinde de ce lasam in sufletele oamenilor pe care i-am intanit, cu care am vorbit, cu care ne-ma petrecut anii din viata, sau cu care doar ne-ma salutat. Amintirile si secventele din cap se sterg cu trecerea timpului, dar ce ramane in suflet si in inima nimeni nu poate sa stearga.
Prieten darg cred in vise, in iubire, in prietenie tie nu iti spun sa crezi, doar ma rog sa lasi deschisa poarta sufletului pentru a primi si simti tot ce e frumos si bun.
Ma bucur ca esti din ce in ce mai bine, mii de ganduri bune se indreapata mereu catre tine, iti urez sanatate, liniste si pace.

Buna!
Am trecut pe aici in speranta sa gasesc cateva cuvinte de la tine......sper ca doar problemele de la calculator te-au facut sa nu lasi cateva raduri....eu in schimb iti voi lasa, chiar si cu riscul de a te supara.......
Zi după zi, lună după lună, an după an, timpul trece şi odată cu el trecem şi noi. Vin clipe în viaţa fiecărui om, clipe când privim în urmă. Şi dacă simţim regret înţelegem că viaţa nu fost aşa cum am vrut. Căutăm vinovaţi şi cel mai adesea aceştia suntem chiar noi. Suntem vinovaţi că nu am apreciat viaţa, că în fiecare zi am negat ceea ce este uman, ne-am ferit de alţii şi ne-am ascuns de noi; am înăbuşit trăirile, şi am dat curs clipelor de teamă lăsându-le să ne copleşească. Ne-am amăgit astfel şi adeseori ne-am spus că e dreptul altuia acolo unde era dreptul nostru. Regretăm pentru că am crezut mai mult în ziua de mâine şi am abandonat ziua de azi.
Regretăm pentru că timpul a trecut şi nu am fost aproape de cei dragi. Şi că nu am acceptat şansa reuşitei acolo unde eşecul sa arătat puternic. Regretăm pentru că nu am explorat, nu am văzut şi nu am întrebat. Regretăm pentru că nu am făcut concesii, atunci când era cazul, şi pentru că ne-am încrezut prea mult în lucruri nevăzute şi prea puţin în noi.
Şi regretăm mai mult luptele pe care nu le-am dus, mai mult decât cele pe care le-am pierdut. Şi că în unele împrejurări am renunţat prea uşor. Regretăm că uneori i-am tratat pe cei de lângă noi cu dispreţ şi că de multe ori am uitat să răspundem cu recunoştinţă. Şi e trist să realizăm că nu ne putem întoarce în trecut, că nu putem schimba ceea ce a fost, că nu putem să mai credem în noi aşa cum visam odată...
Sper din tot sufletul sa nu te supere gandurile scrise de mine.
Iti doresc multa sanatate si liniste si daca se poate ne mai spui si noua cateva cuvinte.
cu mult drag!

Salutari si toate gandurile bune cu multa sanatate!

Buna! am trecut sa te salut, poate lasi un semn, acum sunt convinsa ca nu ai mai trecut pe aici pentru ca nu ai calculator sau net, altfel nu se explica lipsa ta indelungata, dar eu tot te mai astept si ma gandesc zilnic la tine.
O prietenie nu se verifica numai prin libertatea pe care i-o acorzi celuilalt. A ajuta pe un prieten la nevoie, a-l incalzi cu mangaierile tale, a-l inconjura cu "sinceritatile" tale nu inseamna nimic. Altele sunt adevaratele probe ale prieteniei: a nu-i incalca libertatea, a nu-l judeca din punctul tau de vedere (care poate fi real si justificabil, dar poate nu corespunde experientei destinului celuilalt), a nu-l pretui prin ceea ce iti convine sau te amuza pe tine, ci pentru ceea ce este, pentru el insusi, prin ceea ce trebuie el sa realizeze ca sa ajunga un om. Iar nu un simplu manechin.Toate acestea insa nu ti le cere nimeni, dupa cum nimeni nu-ti cere adevarata sinceritate, ci numai acea sinceritate pe care o doreste el. Nu uitati ca intr-o prietenie nu conteaza numai ceea ce ia celalalt. Fiecare luam mai putin decat ar trebui. Acesta este marele nostru pacat: ca nu ne e sete de mai mult, ca ne multumim cu sferturi; de aceea avem fiecare dintre noi atata spaima de ridicol. Nu numai ca nu dam cat ar trebui, dar luam cu mult mai putin decat ni se ofera.
Sanatate multa si te astep cu vesti bune!

La Multi Ani iris!!!...iti doresc multa multa sanatate si putere de a lupta..sa dea Domnul sa treci peste toate problemele...iti doresc sa fii fericita alaturi de cei dragi...te pup

LA MULTI ANI CU MAULTA SANATATE!