Cine a inventat......

RIMELUL

Primul rimel a fost inventat pentru impresarul francez Eugene Rimmel în secolul XIX. Rimelul modern a fost creat în 1913 de chimistul T.L. Williams pentru sora sa Mabel. Era făcut din praf de carbon amestecat cu vaselină de petrol. Produsul a fost un succes, iar Williams a început să-l vândă prin poştă. Firma sa, Maybelline, s-a transformat în principala companie de produse cosmetice. Consumatorii obişnuiau să umezească o pensulă şi o frecau de o pastilă de rimel pentru ca mai apoi s-o aplice pe gene. Tubul modern şi periuţa aplicatoare nu au apărut decât în anul 1957, când au fost introduse pe piaţă de către femeia de afaceri Helena Rubinstein.

trebuie sa.i multumim
ca fara el..... :mika2:

FONDUL DE TEN

Fondul de ten reprezintă unul dintre ultimele produse care au intrat pe scena cosmeticelor folosite pentru înfrumuseţare. Unicul său rol este acela de a ascunde imperfecţiunile feţei.

Istoria fondului de ten a început să fie scrisă din anul 1914, atunci când Max Factor introduce pe piaţă vopseaua uleioasă flexibilă, prima variantă a fondului de ten. Cei care beneficiau de această invenţie destul de incomodă odată aplicată, au fost actorii.

Aceştia trebuiau să folosească "vopseaua de ten" deoarece trebuiau să mascheze toate imperfecţiunile feţei şi să uniformizeze culoare tenului. Produsul avea forte multe inconveniente, printre care faptul că se aplica greu pe fata, după ce se usca devenea casant, iar pentru a-l îndeparta de pe fata trebuia să ai mult
timp la dispoziţie.

Toţi actorii faimoşi de la acea vreme o foloseau, inclusiv Charlie Chaplin şi Jean Harlow. Produsul era folosit numai de către această tagmă a actorilor, nefiind comercializat şi pentru mase.
Patru ani mai târziu, are loc o inovaţie în acest domeniu. Apare gama Colour Harmony care conţinea mai multe nuanţe de vopsea pentru faţă, adaptate la culoarea pielii. Abia în 1919, după cinci ani de la lansare, fondul de ten este comercializat şi distribuit publicului larg.

Trecerea timpul a adus cu sine o îmbunătăţire considerabilă a acestui produs cosmetic. În 1928, Max Factor revoluţionează încă o data fondul de ten. Machiajul de până atunci care lăsa impresia unei măşti dispare, fiind inventat fondul de ten şi fardurile care îţi confereau o naturaleţe nemaiîntâlnită. Tot în acelaşi an, Max Factor câştigă Oscarul pentru colecţia Panchromatic make-up.

Vedetele sunt atrase ca un magnet de către produsul nou apărut, iar Elizabeth Taylor devine imaginea lor doar pentru un onorariu de 1 dolar.

În 1935 reinventează pentru a treia oară fondul de ten. Pan-Cake era un fond de ten matifiat, pudrat, care nu reflecta lumina. Abia peste 12 ani au inventat şi varianta cremoasă, întruchipată de Pan-Stik.

Nu numai vedetele au fost impresionate enorm de acest produs. Toate femeile doreau să se bucure de minunatele beneficii ale fondului de ten, aşa că acesta a devenit nelipsit din trusa de farduri, mai ales a femeii din zilele noastre.

Interesant topic. :mika2: :Amaria:

Parfumul-scurta istorie
extrem de interesant, mai ales daca ne gandim ca oamenii evului mediu foloseau parfumul pentru a acoperi mirosul urat provocat de lipsa imbaierii

Parfumurile au fascinat dintotdeauna, fiind considerate nu doar un lux necesar, ci si un simbol al civilizatiei, o arta ai carei maestri erau respectati si aproape temuti, fiind vazuti in Antichitate ca detinatori ai tainelor zeilor, iar mai apoi, in Evul Mediu, devenind nu doar parfumieri, ci si alchimisti si magi. Epoca moderna si contemporana ii transforma pe parfumieri in specialisti foarte cautati si "vanati" de marile case producatoare, un adevarat profesionist fiind foarte greu de pregatit si pastrat, intr-o lume in care concurenta este deosebit de puternica.

Fascinanta istorie a parfumurilor incepe, potrivit cercetatorilor, inca din preistorie. S-au gasit destule dovezi care sustin aceasta teorie, de la urme de uleiuri aromatice la vase care contineau esente extrase din plante si flori, asa ca se poate spune ca istoria parfumurilor este la fel de veche precum cea a umanitatii.

Mesopotamia

Inca din perioada culturii mesopotamiene, parfumurile, uleiurile, esentele incepusera sa fie folosite de cei mai multi, ca un simbol al nobletii, dar si din pura placere. In bogata "biblioteca" lasata de sumerieni cercetatorii au descifrat si un numar impresionant de retete pentru obtinerea uleiurilor si parfumurilor, alte insemnari relatand rolul jucat de acestea in ceremonialuri, dar si in viata de zi cu zi. Parfumurile ajunsese sa fie folosite zilnic, devenind pentru civilizatiile rivale un simbol al dezvoltarii si evolutiei Mesopotamiei, si existau se pare adevarati maestri, care isi vindeau creatiile placut mirositoare pentru preturi pe masura.

parfum vechi

Descoperirile arheologice au aratat ca in momentul de maxima ascensiune a civilizatiei mesopotamiene in aceasta regiune se dezvoltase o adevarata industrie cosmetica, iar izvoarele scrise sunt astazi o sursa de informare de prima mana. Datorita celebrelor tablite putem afla, de exemplu, ca regina sumeriana Schubab folosea cosmetice si parfumuri, in mormantul ei fiind gasite un mic ibric pentru turnat esente si un borcan, cu filigran din aur, in care se tinea vopseaua pentru buze. Nici literatura sumeriana nu duce lipsa de referinte la parfumuri si uleiuri aromate, cea mai cunoscuta scriere ramanand celebra epopee a lui Ghilgamesh.

Egipt

Ulterior, arta parfumurilor avea sa fie transmisa si Egiptului, primele marturii istorice datand din jurul anului 100 IdHr. Esentele si parfumurile erau folosite si aici preponderent in ritualurile religioase si in ceremoniile funerare. Cand mai tarziu in Egipt a fost inventata sticla, avea sa fie folosita si pentru realizarea primelor recipiente pentru parfumuri. Aceasta moda a fost ulterior "exportata" si in Grecia, unde varietatea recipientelor, din teracota si sticla, a crescut rapid, pe masura ce farmecul parfumurilor cucerea noi civilizatii. In Egiptul Antic s-a dezvoltat una dintre cele mai impresionante industrii cosmetice din acele vremuri, iar parfumurile jucau un rol esential.

egypt

Viata in Egipt, dincolo de devotiunea religioasa, era calma, linistita si foarte vesela, in buna parte datorita regiunii fertile. Iar cosmeticele si parfumurile jucau un rol important in viata religioasa si in cea profana. Maestrii acestor arte erau preotii templelor, care isi aveau laboratoarele instalate acolo, de unde doritorii puteau cumpara parfumuri, uleiuri si esente. Multi le aduceau ca ofranda zeilor, altii le foloseau pentru placerea lor sau le dadeau drept plata ori daruri.

Israel

Asa cum se poate vedea din paginile Vechiului Testament, in Israel parfumurile si uleiurile au ajuns ca importuri din partea egiptenilor, deja devenita o marfa foarte populara si cautata, bine platita. Atat de pretioasa, incat potrivit Bibliei Iosif, fiul lui Iacob, a fost vandut de fratii sai unor negustori de esente, care au plecat din Galaad, Palestina, spre Egipt. Parfumurile si esentele aromate sunt mentionate foarte des in Vechiul Testament, demonstrand cat de pretioase erau acestea pentru evrei. Potrivit cercetarilor, se pare ca israelitii, desi erau pastori si cultivatori, au deprins secretele fabricarii parfumurilor de la preotii egipteni. In vremea lui Moise, dupa ce acesta a primit Tablele Legii,s-a facut un parfum special pentru ceremoniile religioase, interzis oricui in afara de preoti. Nici in Noul Testament nu lipsesc referintele la parfumuri, pentru a aminti doar scena in care Maria, sora lui Lazar, unge cu mir picioarele Mantuitorului sau cea in care trupul Lui este uns, potrivit ritualurilor de ingropaciune ale vremii. O alta scena este cea in care cei trei Magi de la Rasarit ii aduc Pruncului tamaie, smirna si aur.

Grecia

Un rol major in istoria parfumurilor a fost jucat de Grecia, unde idealurile frumusetii, armoniei, proportiei si echilibrului aveau un rol fundamental nu doar in arta, ci si in viata de zi cu zi. Ca atare nu a fost pentru nimeni o surpriza ca parfumurile si uleiurile sa fie preferatele celor care le atribuiau o origine divina, ca cele care scot in evidenta frumusetea naturala. Potrivit lui Homer, chiar zeii Olympului i-au invatat pe oameni secretele fabricarii si folosirii parfumurilor, iar in numeroase scene ale mitologiei grecesti parfumurile, aromele, esentele sunt prezente sau create de zeite, nimfe si alte personaje.

Potrivit acestor legende, trandafirul era initial o floare alba si fara parfum, inainte ca Venus sa se intepe intr-un spin, sangele zeitei dandu-i culoarea. Cupidon, fascinat de frumusetea noii flori, a sarutat-o, dandu-i parfumul pe care il are si astazi. Dar dincolo de mitologie, in Grecia s-a dezvoltat repede o adevarata industrie, mai ales in Creta si in colonii, dar si in alte orase mediteraneene, la inceput parfumierii fiind veniti din intreaga lume. In scurt timp au aparut si primii maestrii eleni, care aveau atelierele in orasele grecesti, vanzandu-si marfa pe strada, in agora sau in pietele publice, ori mergand de la o casa la alta. Multi erau foarte cunoscuti si apreciati, mai ales cei care inventasera noi retete de parfumuri.

Roma

Din Grecia, intr-o fireasca evolutie, parfumurile au ajuns si la Roma, in perioada Republicii. Se spune ca primii barbieri si parfumieri au ajuns la Roma venind dintr-o colonie elena, din sudul Italiei. La inceput Roma era departe de stralucirea de mai tarziu, fiind o asezare saracacioasa si lipsita de aparare, locuita mai mult de pastori si agricultori, care erau nevoiti in acelasi timp sa se apere de repetatele atacuri ale triburilor si vecinilor. Abia mai tarziu victoriile militare surprinzatoare si mai ales relatia cu etruscii si grecii vor schimba radical viata romanilor, care au dat nastere unuia dintre marile imperii ale lumii, care domina jumatate din lumea cunoscuta. Roma insasi devenise un oras bogat si prosper, un simbol absolut al civilizatiei si puterii, dar si un oras in care luxul, eleganta si frumusetea erau la mare pret. Iar parfumurile nu puteau lipsi, iar treptat aceasta "moda" s-a extins pana la granitele imperiului, consumul crescand foarte mult, in timp ce parfumierii abia mai faceau fata cererii.

perfumes

Daca in trecut parfumurile si celelalte produse cosmetice erau rezervate doar nobililor, ulterior pretul va scadea atat de mult incat au devenit accesibile practic tuturor. Insa in scurt timp parfumurile au inceput sa fie folosite nu doar pentru uz personal, dar si in cadrul ceremoniilor, pentru a improspata aerul in palate, teatre, au fost adaugate chiar vinurilor si chiar pentru parfumarea animalelor. In cadrul ceremoniilor religioase numarul si varietatea parfumurilor erau impresionante.

Islam

Spre rasarit Imperiul Bizantin era marele continuator al gloriei Rome, dar intre altele a preluat de la gloriosul imperiu si moda parfumurilor. Dar in loc de a folosi pur si simplu miresmele si aromele, Islamul a transformat aceasta moda intr-o arta impresionanta si ulterior intr-o industrie, care depasea tot ce se mai facuse pana atunci. Avand acces mai usor si mai ieftin la materiile prime necesare, inclusiv florile si mirodeniile rare, precum si o forta de munca specializata, cu numerosi parfumieri care au invatat repede tainele acestei arte, lumea islamica s-a dovedit un producator redutabil. In scurt timp, lumea nu mai vorbea de aromele si miresmele create in imperiul roman, ci de parfumurile vrajite ale arabilor.

amouages

Chiar daca astazi din vechile paduri si gradini au mai ramas doar deserturi infricosatoare, atunci mirodeniile si plantele diverse faceau din tinuturile arabe un taram al parfumurilor. De aici caravanele duceau parfumurile, uleiurile, apa de trandafiri, mirodeniile scumpe si condimentele pe coastele Mediteranei, si niciodata nu se intampla ca numeroasele camile sa ramana incarcate de marfuri.

Incepand din secolul VII arta parfumurilor capatase pentru mahomedani si o puternica incarcatura religioasa, iar un drept-credincios nu isi putea imagina viata fara parfumuri. Chiar si in Coran paradisul promis celor credinciosi era o gradina parfumata, cu rauri, arbori si gradini de vis, scaldate in miresme.

Parfumierii arabi au stiut cum sa puna in valoare experienta inaintasilor si au creat numeroase retete ce au rezistat timp de secole, precum si noi tehnici de extragere a pretioaselor arome. Se pare ca au fost si primii care au combinat parfumurile vechi si noi cu alcool, sunt cei care au creat apa de trandafiri si parfumul de mosc, oferind lumii intregi o noua era in istoria parfumului.
Renasterea

Iar istoria acestuia avea sa continue in perioada renascentista, cand Venetia si Florenta, centre culturale, militare si economice de prim rang, au devenit si noile capitale ale industriei parfumului. Formulele si retetele vechi, adunate din toata lumea sau reinventate si imbunatatite au facut ca moda parfumului sa revina in forta in Europa. Nobilii de atunci, ca si cei din trecut, nu ar fi putut sa isi imagineze viata fara aceste delicate arome, iar cei din familia Medici erau renumiti pentru acesta. Cand Caterina de Medici, care avea o adevarata obsesie pentru parfum, a plecat in Franta pentru a se casatori cu Henri II, putini se asteptau ca o casatorie de convenienta sa deschida o noua pagina in evolutia parfumului. Printre cei care o insoteau, se numara si un parfumier renumit, ramas in istorie sub numele de Renato din Florenta, care a deschis primul magazin de gen la Paris. Chiar daca se spunea despre el ca este priceput atat la fabricarea parfumurilor cat si a otravurilor, s-a bucurat de succes si admiratie si Franta a dat nastere mai multor generatii de parfumieri de elita.

Franta
Devenind noul taram al parfumului, Franta a avut la inceput doar mici laboratoare ale parfumierilor, la Paris si in alte locuri, unde maestrii acestei arte aveau deja o lista de clienti, fiecare cu preferintele sale. Fiecare nobil sau negustor dorea un alt tip de parfum, iar parfumierii ajungeau sa aiba adevarate cataloage ale preferintelor. Treptat, moda folosirii parfumului s-a extins, iar regii Frantei, in special Ludovic XIV si Ludovic XV se numara si astazi printre cei mai "avizi" consumatori de parfumuri. Ceea ce se stie mai putin este ca parfumurile folosite din abundenta nu reuseau decat sa mascheze superficial cronica lipsa de igiena a nobililor, intr-o vreme in care se credea ca baile dese aduc ciuma si alte boli.

oldest

Aceasta "varsta de aur" a parfumurilor avea sa se termine odata cu Revolutia Franceza, cand practic aceasta importanta piata a fost paralizata. Considerate un moft al nobililor, dintre care multi ajunsesera sub taisul ghilotinei, parfumurile au fost practic interzise. A aparut insa un parfum purtand chiar numele de "Guillotines", foarte la moda printre revolutionari, dar in scurt timp lucrurile aveau sa revina la normal.

Odata cu urcarea pe tron a lui Napoleon, un indragostit patimas de arome si esente, a inceput si un nou capitol in istoria parfumierilor francezi. In scurt timp acestia aveau sa evolueze de la statutul de mici manufacturieri la adevarati industriasi, punand bazele unei impresionante industrii, care de-a lungul timpului s-a remarcat prin dinamica deosebita.

Astazi industria parfumurilor este una dintre cele mai puternice, evoluand in permanenta, marcata de o puternica si dura concurenta intre producatori, cu o piata mereu in crestere si noi si noi formule inventate in fiecare an.

Parfumieri celebri : Yves Saint Laurent, Helena Rubinstein, Helene Rochas, Robert Ricci, Charles Revson, Francisco Rabaneda, Manolo Pertegaz, Antonio Puig, Dr N.G. Payot, Estee Lauder, Germaine Monteil, Yves Lavin, Jean Paul Guerlain, Hubert de Givenchy, Max Factor, Christian Dior, Gabrielle Chanel, Pierre Balmain.

extrem de interesant, mai ales daca ne gandim ca oamenii evului mediu foloseau parfumul pentru a acoperi mirosul urat provocat de lipsa imbaierii

La ora asta mi se pare teribil de amuzanta fraza Pe pariu ca inca avem oameni din evul mediu printre noi, care s-au teleportat din trecut in prezent Sau poate a supravietuit traditia Sunt conviiiiiiinsa ca mai sunt oameni care fac asta

Rujul
Vechimea rujului este de 5000 de ani si a luat nastere in anticul oras Ur, langa Babylon. In acele vremuri, pietrele semipretioase erau zdrobite si unse pe buze, drept ruj.

Mai tarziu, femeile egiptene storceau din iod si brom o substanta rosie-violet, care le punea sanatatea in pericol. Cu timpul, aceasta practica s-a numit Sarutul mortii. Este stiut ca rujul reginei Cleopatra era facut din carabusi carmin.

Acestora li se mai adaugau cateva ingredinete pentru a obtine acel pigment rosu aprins, si se adaugau oua de furnici, pentru a da o baza. In afara de asta, henna era o substanta preferata printre femeile egiptene. Pentru ca rujul sa straluceasca se foloseau solzi de peste.

In secolul XVI rujul a devenit foarte popular din Anglia, pe cand se afla la conducere regina Elisabeta I. Ea a introdus trendul fetei data cu creta alba in contrast cu un ruj rosu foarte aprins. In aceasta perioada rujul era facut din ceara de albine si plante.

Atat femeile cat si barbatii erau fascinati de ruj. Totusi in 1653, rujul s-a lovit de opozitia pastorului Thomas hall, care a pornit un razboi zicand ca rujul este opera diavolului.

In 1770, parlamentul englez a dat o lege impotriva rujului, afirmand ca femeile care seduc barbatii cu ajutorul machiajului sunt vrajitoare. In 1800 chiar si regina Victoria s-a impotrivit utilizarii lui.

Totusi dupa cel de-al doilea razboi mondial rujul a devenit foarte la moda si datorita industriei filmului.

Rolul cerii din ruj era sa mentina forma rujului. Din acest motiv, se folosea o mare varietate de ceara. In afara de acest ingredient, rujul contine si ulei de masline, minerale, unt de cacao, lanolina si petrolatum. Pe langa toate acestea exista si elemente de hidratare precum Vitamina E, aloe vera, amino-acizi, colagen si substante pentru protectia solara.

Pentru obtinerea culorii se folosesc tot felul de coloranti si pigmenti.

Joice a scris:

extrem de interesant, mai ales daca ne gandim ca oamenii evului mediu foloseau parfumul pentru a acoperi mirosul urat provocat de lipsa imbaierii

La ora asta mi se pare teribil de amuzanta fraza Pe pariu ca inca avem oameni din evul mediu printre noi, care s-au teleportat din trecut in prezent Sau poate a supravietuit traditia Sunt conviiiiiiinsa ca mai sunt oameni care fac asta

ooo da. inca mai exista oameni din astia. azi am avut parte de una in troleu

Despre machiaj se aminteste chiar si in Biblie si se presupune ca ar data, ca si practica, de 10.000 de ani. Cele mai vechi “produse de machiaj” descoperite, adica flacoane si cutii de ceramica ce contineau resturi de farduri, au o varsta de peste 5000 de ani. Anii 1900 insa sunt cei care aduc machiajul in contemporaneitate.

In anii ’20, pentru a se asigura un look desavarsit se folosea ruj rosu si mascara negru. Imaginea acestui stil a ramas Greta Garbo.10 ani mai tarziu apare un nou trend: ruj orange, pleoape colorate in nuante puternice, (verde in special) si unghii negre. Un machiaj deseori folosit de Barbara Hutton.

In 1940 vremurile sunt mai vitrege. Razboiul isi pune amprenta si asupra industriei de cosmetice. Astfel, machiajul se reduce la folosirea creionului dermatograf si a rujului. Chiar daca nu-si permit prea multe accesorii, femeile raman cochete si isi “machiaza” picioarele, trasand cu un creion de ochi, o linie verticala pe partea posterioara a piciorului. Se crea astfel imaginea unui ciorap.

Un deceniu mai tarziu, Hollywood-ul este mai glamour-os ca niciodata, iar dive precum Marilyn Monroe sau Brigitte Bardot devin modele pentru intregul mapamond. Ele sunt sofisticate atat prin vestimentatie cat si prin machiaj. Femeile incep sa folosesaca tus, mascara, rujuri in culori puternice(rosu-coral, grena), pudra pentru fata, creion pentru sprancene.

Anii ’60 sunt perioada genelor false, a rujurilor in nuante deschise, a fardurilor de pleoape sidefate. Faye Dunaway se incadreaza perfect in tipologie.

1970 – anii disco, plini de exuberanta, muzica si dans, tinerete si multa culoare, inclusiv in machiaj. Apare moda fardurilor de obraz, a gloss-ului de buze, farduri de pleoape cat mai colorate.

In anii ’80 machiajul devine foarte studiat. Femeile opteaza pentru nuante naturale ale fardurilor de ochi, au sprancenele subtiri si ochii foarte rimelati.

Inceputul anilor ’90 pastreaza ceva din stilul rock al perioadei precedente. Machiajul nu este luxos insa este incarcat si greoi daca il comparam cu ceea ce se intampla astazi. Insa incepe grija pentru make-up. Profesionisti in arta machiajului reusesc sa creeze opere desavarsite pe chipurile femeilor.

Secolul XXI aduce posibilitati multiple si in ceea ce priveste machiajul. Mai mult decat ceea ce se poarta, important este acum ce i se potriveste femeii: ei si contextului in care se afla.

ce imi place topicul asta,bv fetele

ft interesant love it

Scurt istoric al cosmeticelor in antichitate
Arheologii au gasit evidente ale existentei produselor cosmetice in Egipt datand mult mai inainte de anul 4000 I.C. Au gasit obiecte vechi cu farduri de ochi si dovezi ale folosirii unguentelor frumos mirositoare. In Egipt se aplica pe fata o pasta verde stralucitoare din minerale de cupru care dadea culoare si definea trasaturile fetei. Se foloseau uleiuri parfumate si se pictau sprancenele cu fard de ochi (o crema facuta din grasime de oaie si praf de plumb). Cosmeticele grecilor erau pastrate in cutii complicate. Rujul inrosea obrajii si erau folosite pudre albe pentru indreptarea ridurilor. Femeile foloseau ca ruj culoarea ocru, un clei combinat cu fier. Ca sa arate mai tinere, isi pictau palmele cu henna, o culoare rosu-maronie. In China si Japonia foloseau crema din praf de orez cu care isi pictau in alb fata si parul, isi smulgeau sprancenele iar dintii erau colorati in negru sau auriu. Romanii foloseau excremente de crocodil pentru noroiul din bai, faina de orz si unt pentru cosuri, grasime de oaie si sange pentru lustruirea unghiilor. Barbatii si femeile isi vopseau adesea parul in blond. Vopselele erau foarte caustice si multi au chelit trebuind sa poarte peruci. In Evul Mediu de Est au aparut parfumurile cu alcool vandute in Europa de cruciati. Reginele din Italia foloseau ruj de buze roz. Pe timpul reginei Elisabeta a Angliei colorarea parului in rosu era o adevarata moda. Femeile dormeau de asemenea cu bucati de carne cruda pe fata pentru prevenirea ridurilor. In Europa cosmeticele erau folosite de aristocratie, de persoanele de la curtile regale. Franta si Italia devin centrul producerii lor. Folosirea plumbului in producerea cosmeticelor a provocat multe probleme fizice si chiar moartea. Cea mai larga utilizare o are rujul rosu de buze. Produsele cosmetice s-au dezvoltat odata cu industria filmului si a modei.

Deodorantul
Prima formula de deodorant a fost inventata in 1888 de un inventator necunoscut in Philadelphia si a fost recunoscut ca fiind primul produs care previne mirosul. In 1940 Helen Barnett Diserens s-a alaturat echipei de productie a primului deodorant si la sugestia unei colege, au dezvoltat impreuna pe furis un alt deodorant numit ?all point?nbsp;pen - deodorantul cu bila. Acest nou tip de aplicator de deodorant a fost testat si produs in America in 1952. Produsul a fost un succes. In 1960, fabricile de deodorante se preocupau de cum sa obtina deodorantele aerosol intr-un tub inchis. Primul deodorant aerosol a fost lansat in 1965

Sapunul

Fabricarea si utilizarea sapunului dateaza de mai devreme de anul 2800 I.C. Inscriptiile arheologice spun ca prima forma de sapun s-a obtinut prin amestecarea unturii topite cu cenusa. Inregistrarile spun ca egiptenii isi faceau baie cu regularitate, iar documentele vorbesc despre un sapun care se fabrica din combinatia uleiurilor animale si vegetale cu anumite saruri. Acest sapun era utilizat in tratarea bolilor de piele si pentru spalat. Grecii antici nu fabricau sapun. Ei isi curatau corpul cu lut, nisip, cenusa si apoi se ungeau cu uleiuri. Uleiurile si mizeria erau apoi frecate cu un instrument de metal. Germanii si galii au descoperit de asemenea un sapun facut din seu si cenusa pe care-l foloseau insa ca sa-si vopseasca parul in rosu. Civilizatia romana a construit numeroase bai. Din al doilea secol D.C., fizicianul grec Galen recomanda utilizarea sapunului pentru spalare si ca medicament pentru piele. Odata cu destramarea Imperiului Roman in 467 D.C., importanta bailor a inceput sa scada si in Europa s-a simtit impactul mizeriei asupra sanatatii populatiei care a dus la aparitia marilor boli din Evul Mediu. In secolul XVII baile si curatenia au inceput sa se restabileasca in Europa. Utilizarea si producerea sapunului s-a dezvoltat. In timp, sapunurile au inceput sa fie imbunatatite, sa contina diverse arome si ingrediente pentru intretinerea pielii. Se va introduce folosirea uleiului de masline in fabricarea sapunului in locul grasimii animale.

Apropos de rimel. Imi amintesc ca prin anii '80, avea mama rimel la tub. Adica era o cutie... cam ca etui-urile pentru ochelari, dar se deschidea ca si cutiuta de la termometru. Si avea doua compartimente in interior. intr-unul era periuta - cam ca o periuta de dinti mai ingusta, sau ca periuta pentru sprancene cu peri pe o singura parte, dar mai groasa. In celalalt compartiment era un tub cu rimel. Cam cum e tubul de superglue. Si asa se dadea. Sparcuia din tub pe perie, si dedea pe jene. Stiu ca era foarte messy.

Imi amintesc ca etui-ul era roz :) Asta asa.. ca sa ne amintim de 'antichitatea' de la noi :)

Nasterea fondului de ten

Fondul de ten reprezintă unul dintre ultimele produse care au intrat pe scena cosmeticelor folosite pentru înfrumuseţare. Unicul său rol este acela de a ascunde imperfecţiunile feţei.

Istoria fondului de ten a început să fie scrisă din anul 1914, atunci când Max Factor introduce pe piaţă vopseaua uleioasă flexibilă, prima variantă a fondului de ten. Cei care beneficiau de această invenţie destul de incomodă odată aplicată, au fost actorii.

Aceştia trebuiau să folosească "vopseaua de ten" deoarece trebuiau să mascheze toate imperfecţiunile feţei şi să uniformizeze culoare tenului. Produsul avea forte multe inconveniente, printre care faptul că se aplica greu pe fata, după ce se usca devenea casant, iar pentru a-l îndeparta de pe fata trebuia să ai mult
timp la dispoziţie.

Toţi actorii faimoşi de la acea vreme o foloseau, inclusiv Charlie Chaplin şi Jean Harlow. Produsul era folosit numai de către această tagmă a actorilor, nefiind comercializat şi pentru mase.

Patru ani mai târziu, are loc o inovaţie în acest domeniu. Apare gama Colour Harmony care conţinea mai multe nuanţe de vopsea pentru faţă, adaptate la culoarea pielii. Abia în 1919, după cinci ani de la lansare, fondul de ten este comercializat şi distribuit publicului larg.

Trecerea timpul a adus cu sine o îmbunătăţire considerabilă a acestui produs cosmetic. În 1928, Max Factor revoluţionează încă o data fondul de ten. Machiajul de până atunci care lăsa impresia unei măşti dispare, fiind inventat fondul de ten şi fardurile care îţi confereau o naturaleţe nemaiîntâlnită. Tot în acelaşi an, Max Factor câştigă Oscarul pentru colecţia Panchromatic make-up.

Vedetele sunt atrase ca un magnet de către produsul nou apărut, iar Elizabeth Taylor devine imaginea lor doar pentru un onorariu de 1 dolar.

În 1935 reinventează pentru a treia oară fondul de ten. Pan-Cake era un fond de ten matifiat, pudrat, care nu reflecta lumina. Abia peste 12 ani au inventat şi varianta cremoasă, întruchipată de Pan-Stik.

Nu numai vedetele au fost impresionate enorm de acest produs. Toate femeile doreau să se bucure de minunatele beneficii ale fondului de ten, aşa că acesta a devenit nelipsit din trusa de farduri, mai ales a femeii din zilele noastre.