Consiliere psihologica
+14
Little*Miss*Sunshine
greeneyes
dulcinika007
deadrose
JanisJoplin
edith
Daiana
Zambilici
kiki
Raven
Andrela
Bast
Alle
LadyInPink
18 participanți
Pagina 2 din 4
Pagina 2 din 4 • 1, 2, 3, 4
Re: Consiliere psihologica
cine se lauda ca ofera consiliere gratuita?
edith- Membru Fondator
- Data de inscriere : 12/10/2008
Numarul mesajelor : 17389
Data nasterii : 05/04/1990
Varsta : 33
Re: Consiliere psihologica
si eu zic ca e un mod de auto-linistire...calmare...ceva ramas de cand ne legana mama cand eram mici si acum inca ne calmeaza....dar nu cred sa fie probleme. Asta in cazul in care copilul nu are alte simptome ale autismului.
Re: Consiliere psihologica
eu am terminat anul asta psihologia, nu am facut nici o ora de parctica....asa ca daca te oferi sa fii "cobaiul" meu...sure thing...dragonfly a scris:cine se lauda ca ofera consiliere gratuita?
Si cand ma gandesc, pe parcursul facultatii cati se anuntau ca vin la mine la consiliere...si acum se fac toti ca ploua... Rusine lor....
Re: Consiliere psihologica
eu nu am invatat inca despre asta dar ma voi interesa promiiit
LadyInPink- Membru Fondator
- Data de inscriere : 16/09/2008
Numarul mesajelor : 2915
Data nasterii : 26/08/1988
Varsta : 35
Localizare : Pwla mea :))))
Stare de spirit : Tres bien merci beaucoup
Re: Consiliere psihologica
am cautat prin manualul de psihologie medicala si nu am gasit nimic despre autism...dar am cautat pe net si cam asta am gasit:
Criterii de diagnostic pentru afectiunile autiste
Sursa: Asociatia Americana de Psihiatrie : Manualul Statistic si de Diagnostic pentru boli mentale , a patra editie , Washinton DC , 1994
Un total de cel putin sase puncte de la capitolul (1), (2) si (3) , cu cel putin doua de la capitolul (1)
si cate una de la capitolul (2) si (3):
Deficiente calitative in ceea ce priveste interactiunea sociala manifestata de cel putin doua din urmatoarele :
* deficiente in folosirea unor multiple comportamente nonverbale ca lipsa contactului ochi in ochi , expresie faciala , pozitii ale corpului , lipsa anumitor gesturi folosite in mod uzual in interactiunea sociala
* deficiente in dezvoltarea unor relatii umane apropiate de nivelul de dezvoltare mental
* o lipsa a spontaneitatii aratata in a releva bucuria , interesul sau reusitele impreuna cu alti oameni (de exemplu o lipsa in a reusi sa aduca , sa arate cu degetul obiectele de interes , sau sa inteleaga obiectele aratate cu degetul la diferite distante )
* lipsa unor trairi emotive sau sociale de reciprocitate (de exemplu de a arata compasiune pentru cineva in suferinta )
Deficiente in comunicare reprezentate de una din urmatoarele :
* intarziere sau lipsa totala de dezvoltare al limbajului vorbit (neaccompaniat de nici o incercare de a compensa prin moduri alternative de comunicare ca gesturi sau mima)
* la indivizii cu vorbire adecvata , deficiente in abilitatea de a initia si sustine conversatii cu altii
repetari stereotipe de limbaj verbal
* lipsa intelegerii si a practicarii unor jocuri social-imitative sau a unor jocuri variate si spontane referitoare la orice conditii abstracte ( de exemplu imposibilitatea de a lua o banana si a o folosi pe post de microfon sau similar )
Restrictive repetari stereotipe si manifestari foarte restrictive in ceea ce priveste manifestarile , activitatile , interesele asa dupa cum urmeaza :
* nefireasca preocupare cu una sau mai multe activitati stereotipe si putine la numar , precum si concentrarea nefireasca pentru un subiect care nu necesita acest lucru ( de exemplu invartirea unei roti de masina de jucarie pentru un timp indelungat cu o foarte mare concentrare )
aparent inflexibil la interesul pentru anumite activitati care par strict nonfunctionale sau social rituale ( de exemplu nu intelege de ce oamenii isi dau mana cand se intalnesc sau motivatia pentru care se spala pe dinti )
* activitati sau comportamente stereotipe si repetitive din cadrul motor ( bataiala mainii sau a degetelor sau in unele cazuri o miscare mai complexa a intregului corp )
preocupare persistenta pentru parti nesemnificative a obiectelor ( de exemplu preocupare foarte mare nu pentru ceea ce este un instrument de scris sau pentru cum arata ci doar pentru penita sau capatul minei pe care il studiaza ore in sir )
B. Intarzierea sau anormala functionare in cel putin una din activitatile urmatoare cu prioritate pana la varsta de trei ani (1) interactiunea sociala (2) folosirea limbajului in comunicara sociala (3) jocurile abstract -imaginative sau simbolice
Autism - descrierea afecţiunii
Definiţie :
Autismul este o boala caracterizata prin afectarea dezvoltarii creierului. Autismul afecteaza grav abilitatile mentale, emotionale si comunicationale ale unei persoane.
Cauze:
Cauzele autismului nu sint bine cunoscute. Ele pot fi de natura genetica. Ceea ce se stie este ca o crestere necorespunzatoare, bolile mintale sau faptul ca un copil "pur si simplu nu vrea sa reactioneze", nu cauzeaza autismul. Nu se considera ca factorii psihologici contribuie intr-un fel la formarea autismului. Unele cazuri de autism au fost asociate traumelor, bolilor sau anomaliilor structurale dinainte sau din timpul nasterii, incluzind: - mama bolnava in timpul sarcinii de rubeola sau rujeola (pojar), fenilcetonuria netratata (o incapacitate a corpului de a controla anumite substante chimice numite fenilcetone) - lipsa oxigenului in timpul nasterii - encefalita sau alte infectii grave care afecteaza creierul la sugar
Simptome:
O persoana care sufera de autism poate avea numeroase simptome. Manifestarea autismului poate diferi in intensitate, de la simptome usoare la forme mai grave care pot afecta intreaga existenta a individului. Toate simptomele variaza in intensitate, iar unele persoane pot avea simptome pe care altele nu le au. Simptomele pot include: - dificultate in comunicare. Limbajul vorbit se dezvolta de obicei greu sau deloc. Cuvintele sint adesea folosite necorespunzator. E posibil ca bolnavul sa foloseasca mai mult gesturi decit cuvinte. Exista tendinta bolnavului de a repeta cuvinte si fraze si imposibilitatea de a-si concentra atentia si de a fi coerent; - nesociabilitate. O persoana care sufera de autism nu e de obicei prea interesata in a avea relatii cu altii. Se poate ca ea sa nu raspunda cu placere altora si sa nu isi priveasca in ochi interlocutorul. Un bolnav de autism petrece mult timp singur si nu depune prea mult efort in a-si face prieteni; - simturi diminuate sau prea dezvoltate. Unii bolnavi de autism abia daca raspund la impulsurile celor cinci simturi. Altii pot avea simturi foarte dezvoltate. De exemplu, un individ cu autism poate auzi un zgomot dupa care sa-si acopere urechile pentru mult timp. Se poate ca un sugar sau un copil bolnav de autism sa evite imbratisarile si orice fel de atingere; - dificultate in a se juca. E posibil ca un copil cu autism sa nu fie interesat in a intra in joc cu altii sau sa nu fie capabil sa intre intr-un joc bazat pe imaginatie; - excese in comportament. O persoana care sufera de autism poate avea reactii exagerate sau poate fi extrem de pasiva. Ea poate trece de la o extrema la alta. Unele persoane pot arata un interes obsesiv pentru un lucru, o idee sau o activitate. Unii bolnavi fac miscari repetate ale corpului, cum ar fi bataile din palme, balansarea corpului inainte si inapoi, si a capului. E posibil sa le lipsesca bunul simt si sa fie agresivi cu ei insisi si cu altii. Simptomele autismului pot dura pe tot pacursul vietii, insa, deseori, pot fi ameliorate prin interventii corespunzatoare si prin tratament adecvat. Un bolnav de autism poate avea crize si depresii.
Diagnostic:
O persoana care are simptome de autism trebuie examinata de o echipa de specialisti. O astfel de echipa trebuie sa includa un medic psihiatru, un psiholog, un neurolog, un logoped si un consultant in probleme de educatie. Diagnosticarea incepe printr-un examen fizic si al evolutiei cresterii. De asemenea, pentru identificarea posibilelor cauze ale simptomelor, sint necesare si alte analize, cum ar fi: analiza singelui, scanare TC a creierului, scanare RMN a creierului, electroencefalograma.
sursa: http://www.autism.ro/
Criterii de diagnostic pentru afectiunile autiste
Sursa: Asociatia Americana de Psihiatrie : Manualul Statistic si de Diagnostic pentru boli mentale , a patra editie , Washinton DC , 1994
Un total de cel putin sase puncte de la capitolul (1), (2) si (3) , cu cel putin doua de la capitolul (1)
si cate una de la capitolul (2) si (3):
Deficiente calitative in ceea ce priveste interactiunea sociala manifestata de cel putin doua din urmatoarele :
* deficiente in folosirea unor multiple comportamente nonverbale ca lipsa contactului ochi in ochi , expresie faciala , pozitii ale corpului , lipsa anumitor gesturi folosite in mod uzual in interactiunea sociala
* deficiente in dezvoltarea unor relatii umane apropiate de nivelul de dezvoltare mental
* o lipsa a spontaneitatii aratata in a releva bucuria , interesul sau reusitele impreuna cu alti oameni (de exemplu o lipsa in a reusi sa aduca , sa arate cu degetul obiectele de interes , sau sa inteleaga obiectele aratate cu degetul la diferite distante )
* lipsa unor trairi emotive sau sociale de reciprocitate (de exemplu de a arata compasiune pentru cineva in suferinta )
Deficiente in comunicare reprezentate de una din urmatoarele :
* intarziere sau lipsa totala de dezvoltare al limbajului vorbit (neaccompaniat de nici o incercare de a compensa prin moduri alternative de comunicare ca gesturi sau mima)
* la indivizii cu vorbire adecvata , deficiente in abilitatea de a initia si sustine conversatii cu altii
repetari stereotipe de limbaj verbal
* lipsa intelegerii si a practicarii unor jocuri social-imitative sau a unor jocuri variate si spontane referitoare la orice conditii abstracte ( de exemplu imposibilitatea de a lua o banana si a o folosi pe post de microfon sau similar )
Restrictive repetari stereotipe si manifestari foarte restrictive in ceea ce priveste manifestarile , activitatile , interesele asa dupa cum urmeaza :
* nefireasca preocupare cu una sau mai multe activitati stereotipe si putine la numar , precum si concentrarea nefireasca pentru un subiect care nu necesita acest lucru ( de exemplu invartirea unei roti de masina de jucarie pentru un timp indelungat cu o foarte mare concentrare )
aparent inflexibil la interesul pentru anumite activitati care par strict nonfunctionale sau social rituale ( de exemplu nu intelege de ce oamenii isi dau mana cand se intalnesc sau motivatia pentru care se spala pe dinti )
* activitati sau comportamente stereotipe si repetitive din cadrul motor ( bataiala mainii sau a degetelor sau in unele cazuri o miscare mai complexa a intregului corp )
preocupare persistenta pentru parti nesemnificative a obiectelor ( de exemplu preocupare foarte mare nu pentru ceea ce este un instrument de scris sau pentru cum arata ci doar pentru penita sau capatul minei pe care il studiaza ore in sir )
B. Intarzierea sau anormala functionare in cel putin una din activitatile urmatoare cu prioritate pana la varsta de trei ani (1) interactiunea sociala (2) folosirea limbajului in comunicara sociala (3) jocurile abstract -imaginative sau simbolice
Autism - descrierea afecţiunii
Definiţie :
Autismul este o boala caracterizata prin afectarea dezvoltarii creierului. Autismul afecteaza grav abilitatile mentale, emotionale si comunicationale ale unei persoane.
Cauze:
Cauzele autismului nu sint bine cunoscute. Ele pot fi de natura genetica. Ceea ce se stie este ca o crestere necorespunzatoare, bolile mintale sau faptul ca un copil "pur si simplu nu vrea sa reactioneze", nu cauzeaza autismul. Nu se considera ca factorii psihologici contribuie intr-un fel la formarea autismului. Unele cazuri de autism au fost asociate traumelor, bolilor sau anomaliilor structurale dinainte sau din timpul nasterii, incluzind: - mama bolnava in timpul sarcinii de rubeola sau rujeola (pojar), fenilcetonuria netratata (o incapacitate a corpului de a controla anumite substante chimice numite fenilcetone) - lipsa oxigenului in timpul nasterii - encefalita sau alte infectii grave care afecteaza creierul la sugar
Simptome:
O persoana care sufera de autism poate avea numeroase simptome. Manifestarea autismului poate diferi in intensitate, de la simptome usoare la forme mai grave care pot afecta intreaga existenta a individului. Toate simptomele variaza in intensitate, iar unele persoane pot avea simptome pe care altele nu le au. Simptomele pot include: - dificultate in comunicare. Limbajul vorbit se dezvolta de obicei greu sau deloc. Cuvintele sint adesea folosite necorespunzator. E posibil ca bolnavul sa foloseasca mai mult gesturi decit cuvinte. Exista tendinta bolnavului de a repeta cuvinte si fraze si imposibilitatea de a-si concentra atentia si de a fi coerent; - nesociabilitate. O persoana care sufera de autism nu e de obicei prea interesata in a avea relatii cu altii. Se poate ca ea sa nu raspunda cu placere altora si sa nu isi priveasca in ochi interlocutorul. Un bolnav de autism petrece mult timp singur si nu depune prea mult efort in a-si face prieteni; - simturi diminuate sau prea dezvoltate. Unii bolnavi de autism abia daca raspund la impulsurile celor cinci simturi. Altii pot avea simturi foarte dezvoltate. De exemplu, un individ cu autism poate auzi un zgomot dupa care sa-si acopere urechile pentru mult timp. Se poate ca un sugar sau un copil bolnav de autism sa evite imbratisarile si orice fel de atingere; - dificultate in a se juca. E posibil ca un copil cu autism sa nu fie interesat in a intra in joc cu altii sau sa nu fie capabil sa intre intr-un joc bazat pe imaginatie; - excese in comportament. O persoana care sufera de autism poate avea reactii exagerate sau poate fi extrem de pasiva. Ea poate trece de la o extrema la alta. Unele persoane pot arata un interes obsesiv pentru un lucru, o idee sau o activitate. Unii bolnavi fac miscari repetate ale corpului, cum ar fi bataile din palme, balansarea corpului inainte si inapoi, si a capului. E posibil sa le lipsesca bunul simt si sa fie agresivi cu ei insisi si cu altii. Simptomele autismului pot dura pe tot pacursul vietii, insa, deseori, pot fi ameliorate prin interventii corespunzatoare si prin tratament adecvat. Un bolnav de autism poate avea crize si depresii.
Diagnostic:
O persoana care are simptome de autism trebuie examinata de o echipa de specialisti. O astfel de echipa trebuie sa includa un medic psihiatru, un psiholog, un neurolog, un logoped si un consultant in probleme de educatie. Diagnosticarea incepe printr-un examen fizic si al evolutiei cresterii. De asemenea, pentru identificarea posibilelor cauze ale simptomelor, sint necesare si alte analize, cum ar fi: analiza singelui, scanare TC a creierului, scanare RMN a creierului, electroencefalograma.
sursa: http://www.autism.ro/
Re: Consiliere psihologica
cine e dispusa sa'mi asculte pasul?
si vorbesc pe bune!
si sa aiba pregatire :tits:
si vorbesc pe bune!
si sa aiba pregatire :tits:
edith- Membru Fondator
- Data de inscriere : 12/10/2008
Numarul mesajelor : 17389
Data nasterii : 05/04/1990
Varsta : 33
Re: Consiliere psihologica
si pe termen luuung sa fie relatia
edith- Membru Fondator
- Data de inscriere : 12/10/2008
Numarul mesajelor : 17389
Data nasterii : 05/04/1990
Varsta : 33
Re: Consiliere psihologica
nu trebuie sa dai bani la psiholog jj cada suferi de o depresie d egenul asta mai bine investesti intr-un vibratorJanisJoplin a scris:de nimfomanie te ocupi? depresie in lipsa pwlii? nemultumire patologica?
Bast- Ciocoflender Roz
- Data de inscriere : 16/09/2008
Numarul mesajelor : 4648
Data nasterii : 14/08/1986
Varsta : 37
Localizare : de peste tot si nicaieri
Re: Consiliere psihologica
yeeey o sa te anunt cand am chef de discutat..Andrela a scris:eu am terminat anul asta psihologia, nu am facut nici o ora de parctica....asa ca daca te oferi sa fii "cobaiul" meu...sure thing...dragonfly a scris:cine se lauda ca ofera consiliere gratuita?
Si cand ma gandesc, pe parcursul facultatii cati se anuntau ca vin la mine la consiliere...si acum se fac toti ca ploua... Rusine lor....
edith- Membru Fondator
- Data de inscriere : 12/10/2008
Numarul mesajelor : 17389
Data nasterii : 05/04/1990
Varsta : 33
Re: Consiliere psihologica
si cine mi'l manuie?Evilpink a scris:nu trebuie sa dai bani la psiholog jj cada suferi de o depresie d egenul asta mai bine investesti intr-un vibratorJanisJoplin a scris:de nimfomanie te ocupi? depresie in lipsa pwlii? nemultumire patologica?
ca mi'e leneeee
Re: Consiliere psihologica
doamne janisJanisJoplin a scris:de nimfomanie te ocupi? depresie in lipsa pwlii? nemultumire patologica?
daca vrei sa discuti sunt numai a ta k si io sunt depresiva in lipsa
deadrose- Membru Fondator
- Data de inscriere : 17/09/2008
Numarul mesajelor : 11520
Data nasterii : 22/10/1989
Varsta : 34
Localizare : city of wonders
Stare de spirit : fuckin stupid
Re: Consiliere psihologica
deadrose a scris:doamne janisJanisJoplin a scris:de nimfomanie te ocupi? depresie in lipsa pwlii? nemultumire patologica?
daca vrei sa discuti sunt numai a ta k si io sunt depresiva in lipsa
si eu. as fi putut sa jur ca am mai scris o data asta aici.
kiki- Membru Fondator
- Data de inscriere : 18/09/2008
Numarul mesajelor : 6015
Data nasterii : 20/05/1987
Varsta : 36
Localizare : Sub curcubeu
Stare de spirit : High
Re: Consiliere psihologica
de maine o sa incep sa invat la psiho...ptr bac.daca am intrebari ma ajuti ? :janis:
edith- Membru Fondator
- Data de inscriere : 12/10/2008
Numarul mesajelor : 17389
Data nasterii : 05/04/1990
Varsta : 33
Re: Consiliere psihologica
hm....cred ca te-as putea ajuta :) adica, numai sa fie aceeasi psihologie :)
LadyInPink- Membru Fondator
- Data de inscriere : 16/09/2008
Numarul mesajelor : 2915
Data nasterii : 26/08/1988
Varsta : 35
Localizare : Pwla mea :))))
Stare de spirit : Tres bien merci beaucoup
Re: Consiliere psihologica
nu ! leganatul corpului in fata si in spate poate fi si un semn de alint interior, de dorinta de afirmare... "de prea mult stat degeaba" cum zice profa meavdaiana a scris:Leganatul corpului in fata-spate este un semn exclusiv de autism? Sau poate sa apara si in cazul altor probleme psihice si in cazul asta care ar fi ele?
LadyInPink- Membru Fondator
- Data de inscriere : 16/09/2008
Numarul mesajelor : 2915
Data nasterii : 26/08/1988
Varsta : 35
Localizare : Pwla mea :))))
Stare de spirit : Tres bien merci beaucoup
Re: Consiliere psihologica
faptul ca se misca fata-spate nu e un semn de autism. E mostenit, sau cel mai mult e un semn de a atrage atentie cuiva.Faptul ca un bolnav se misca fata spate, iar altul nu asta nu inseamna ca cel ce se misca este mai bolnav decat celalalt. Din contra, marii psihologi au remarcat ca persoanele ce sufera de autism( deficienta a sistemului nervos) si au tendinta de a se legana, arata ca ei inca gandesc, si fac acest lucru pt a atrage atentia cuiva.De aici si intrebarea...de ce toti cersatorii se leagana.Deci NU e o forma de autismvdaiana a scris:da, Andrela, dar nu e vorba de leganatul asa uneori, de plicti, cand stai in statia de tramvai, cand ti-e frig etc... ci de leganatul corpului in fata si in spate in anumite situatii de stres, de tensiune sau de neliniste sau din contra leganatul frecvent fara sa existe un motiv clar de tensiune.
mersi fetelor ca mi-ati raspuns deja dupa-masa la taclale; am lasat si aici intrebarea pt ca sint curioasa si de parerea lu' Ladyinpink, care e la psiho.
LadyInPink- Membru Fondator
- Data de inscriere : 16/09/2008
Numarul mesajelor : 2915
Data nasterii : 26/08/1988
Varsta : 35
Localizare : Pwla mea :))))
Stare de spirit : Tres bien merci beaucoup
Re: Consiliere psihologica
pu`la naiba fata`n puii mei dak as sti cum se vindeca asta...mi-as aplica-o mie dintai. :lady: ..cred k o sa incep sa fac cercetari pe seama asta, si asa ca trebuie sa cercetez o boaa din toate punctele de vedere, pt sfarsitul anului, si ma voi duce la prof si am sa`i zic... "Profu,... m`iam gasit! NIMFOMANIE :muista:"JanisJoplin a scris:de nimfomanie te ocupi? depresie in lipsa pwlii? nemultumire patologica?
LadyInPink- Membru Fondator
- Data de inscriere : 16/09/2008
Numarul mesajelor : 2915
Data nasterii : 26/08/1988
Varsta : 35
Localizare : Pwla mea :))))
Stare de spirit : Tres bien merci beaucoup
Re: Consiliere psihologica
am si eu o intrebare...fratele scrasneste foarte tare din dinti cand doarme...si uneori ofteaza.ce se intampla cu el?o fi vorba de o experienta nu tocmai placuta din trecut pe care o resimte in timpul noptii?si lady imi poti da id-ul tau de mess pt k si eu vreau sa dau la psiho anul viitor si am niste intrebari....dak ma poti ajuta.
dulcinika007- Membru V.I.P
- Data de inscriere : 26/09/2008
Numarul mesajelor : 1318
Data nasterii : 13/05/1990
Varsta : 33
Localizare : tara piticilor
Re: Consiliere psihologica
hmm.. si io am avut problema cu scrasnitul dintilor... acu mai multi ani... ciudat ca nu tin minte ce anume s-o fi intamplat cand a inceput, stiu doar ca a trecut de la sine.
Re: Consiliere psihologica
the_entity55 e id meu daca esti draguta si vrei sa ma ajutiLadyInPink a scris:hm....cred ca te-as putea ajuta :) adica, numai sa fie aceeasi psihologie :)
edith- Membru Fondator
- Data de inscriere : 12/10/2008
Numarul mesajelor : 17389
Data nasterii : 05/04/1990
Varsta : 33
Re: Consiliere psihologica
poi...sincer si eu scrantzani din dinti si oftez ... :) unele persoane mi-au zis k e de la viermisori... fusai sa fac analize...aveam vermisori pulisori am scapat de ei cica (cu toate ca eu nu scred pt k toata lumea are si nu poti scapa de ei) si tot mai scartzai deci nu shtiudulcinika007 a scris:am si eu o intrebare...fratele scrasneste foarte tare din dinti cand doarme...si uneori ofteaza.ce se intampla cu el?o fi vorba de o experienta nu tocmai placuta din trecut pe care o resimte in timpul noptii?si lady imi poti da id-ul tau de mess pt k si eu vreau sa dau la psiho anul viitor si am niste intrebari....dak ma poti ajuta.
asa
cat despre id cine are id meu si o are si pe dulci pe mess sa il dea ca nu vreau sa-l fac public
si nu stiu daca v-am zis dar cu roscu ca ma voi repeta eu sunt la psihologie pedagogie :) adica pt copii preadolescenti si adolescenti :) dar cand aveti intrebari zbaang cu cate o intrebare la seminar la profa si asa se bucura k sunt interesata de seminaru ei... intra chiar si cu mn pe forum cateodata =)))
LadyInPink- Membru Fondator
- Data de inscriere : 16/09/2008
Numarul mesajelor : 2915
Data nasterii : 26/08/1988
Varsta : 35
Localizare : Pwla mea :))))
Stare de spirit : Tres bien merci beaucoup
Re: Consiliere psihologica
ce e un analizator....un stimul si un receptor
edith- Membru Fondator
- Data de inscriere : 12/10/2008
Numarul mesajelor : 17389
Data nasterii : 05/04/1990
Varsta : 33
Re: Consiliere psihologica
bataieeeeee !! mie mi`ai zis sa caut ce e un stimul !
LadyInPink- Membru Fondator
- Data de inscriere : 16/09/2008
Numarul mesajelor : 2915
Data nasterii : 26/08/1988
Varsta : 35
Localizare : Pwla mea :))))
Stare de spirit : Tres bien merci beaucoup
Re: Consiliere psihologica
am mai adaugat doua
edith- Membru Fondator
- Data de inscriere : 12/10/2008
Numarul mesajelor : 17389
Data nasterii : 05/04/1990
Varsta : 33
Re: Consiliere psihologica
stie cineva...o persoana care isi smulge firele de par e stresata?depresiva?
edith- Membru Fondator
- Data de inscriere : 12/10/2008
Numarul mesajelor : 17389
Data nasterii : 05/04/1990
Varsta : 33
Re: Consiliere psihologica
Ce trebuie sa stim despre atacurile de panica
Nu se poate intampla nimic grav in timpul unui atac de panica si nici nu dureaza mai mult de cateva minute, pentru ca organismul oboseste si simte nevoia de relaxare. Este important ca persoanele afectate sa discute cu un psihiatru si un psihoterapeut pentru un tratament corespunzator. Cum se manifesta un atac de panica si ce solutii de tratament avem la indemana ne spune psihoterapeutul Lena Rusti.
Din ce in ce mai multe persoane se confrunta cu simptome pe care le asociaza cu atacurile de panica. Specialistii avertizeaza sa nu ne punem singuri diagnosticul pentru ca nu vom reusi decat sa intensificam aceste simptome. De asemenea, este foarte important sa nu iei medicamente fara sa consulti un medic psihiatru pentru o reteta in conformitate cu simptomele manifestate.
Ce este atacul de panica?
Psihoterapeutul Sfetania D. Nita: "Ceea ce caracterizeaza fundamental atacul de panica la nivelul gandirii si la nivel afectiv este starea de frica puternica, fara o baza reala si care, atrage dupa sine o serie intreaga de ganduri irationale, lipsite de orice logica".
Psihoterapeutul Lena Rusti: "Afectiune din categoria tulburarilor de anxietate, care apare cel mai adesea in mod spectaculos si neasteptat, ca raspuns de aparare la un pericol care nu exista in realitate, dar este perceput de psihic ca fiind real. Principiul atacurilor de panica este simplu: corpul reactioneaza fiziologic, declansand o stare de alerta in ciuda faptului ca nu exista niciun pericol real. Psihologic se declanseaza o stare de panica, care intareste reactia fiziologica ... este ca un carusel in care cu cat te sperii mai tare, cu atat te simti mai rau".
Psihologul Steliana Rizeanu: "Atacul de panica se manifesta prin ganduri si imagini catastrofice, apare sentimentul de lipsa de control, insotit de convingerea ca "o sa am un infarct" sau "o sa imi pierd mintile!"", ceea ce intensifica senzatiile de teama si senzatiile corporale asociate cu frica sau teama".
Ce simte persoana care sufera un atac de panica?
In general, exista o perioada de "incubatie" care poate sa dureze de la cateva luni pana la un an inainte ca atacul de panica sa iasa la iveala si sa se manifeste. Apoi, dupa cum ne spune si psihoterapeutul Lena Rusti simptomele ating intensitatea maxima in decurs de pana la 10 minute, persoana afectata simtind:
1. palpitatii, batai puternice ale inimii sau puls accelerat;
2. transpiratii;
3. tremuraturi sau tremur al intregului corp;
4. senzatie de lipsa de aer sau de sufocare;
5. durere sau disconfort toracic;
6. greata sau disconfort abdominal;
7. senzatia de ameteala, de instabilitate sau de lesin;
8. derealizare sau depersonalizare;
9. parestezii (senzatii de amorteala sau intepaturi);
10. valuri de frig sau caldura.
La nivel afectiv starea resimtita este: teama, frica, spaima; disperare, neputinta.
La nivel mental apar ganduri precum: sunt bolnav/a incurabil; nu am scapare, urmeaza sa mor; o sa imi pierd controlul si o sa innebunesc.
Psihoterapeutul Lena Rusti ne sfatuieste sa nu ne gandim foarte mult la simptome si sa nu le acordam atentie, deoarece ele vor creste in intensitate. "Cu cat te gandesti mai mult la ceea ce simti, cu atat vei exacerba simptomele. Relaxeaza-te! Nu poti fi si relaxat si incordat in acelasi timp. Daca te relaxezi, atacul de panica trece de la sine".
De unde apar aceste atacuri de panica?
Psihoterapeutul Stefania D. Nita considera ca "Suferintele, spaimele, relatiile si experientele dureroase prin care am trecut mai recent sau mai indepartat de-a lungul existentei isi cer dreptul de a fi intelese, de a fi traite si mai ales de a fi integrate la nivel constient. Cu cat fugim mai mult de ele si cu cat le indesam mai abitir in bagajul pe care il purtam (prin aparenta uitare, ignorare, minimalizare), cu atat ele vor tinde sa iasa la suprafata mai puternic".
Cateva dintre cauzele care pot declansa aceste atacuri de panica sunt: pierderea unei persoane dragi, un divort, separarea de o persoana draga, toate acestea fiind motivatii contextuale care sa activeze acest nod de tensiune.
Cum se trateaza atacurile de panica?
Pentru atacurile de panica exista tratamentul medicamentos care se prescrie in psihiatrie, care este corelat cu psihoterapia. Prin intermediul psihoterapiei, persoana afectata invata sa se relaxeze, sa isi reinterpreteze simptomele si sa reactioneze realist.
"In psihoterapie se merge in primul rand pe relaxare. Omul, rezolvandu-si simptomul, capata siguranta, stie ca este bine. Este foarte important sa intelegem de unde a aparut aceasta reactie de aparare. Atacul de panica este un raspuns la un factor stresor care inseamna "nu mai pot", "nu mai rezist". Prin psihoterapie pacientul gaseste cai realiste si integrate social de a-si rezolva problemele si de a-si interpreta simptomele", explica psihoterapeutul Lena Rusti.
O tehnica paradoxala de vindecare este prin exacerbarea simptomelor. Pentru a trece peste atacuri, el trebuie expus simptomelor, pentru ca in acele momente va descoperi ca de fapt nu i se intampla nimic - nu lesina, nu innebuneste, nu moare. Unii pacienti care nu pot sa treaca de aceasta stare sunt chiar provocati in cabinetele de psihoterapie sa faca un atac de panica de fata cu psihoterapeutul, in care au incredere. Procedandu-se astfel, ei isi vor da seama ca nu se intampla nimic din ce si-au imaginat.
Atacurile de panica si sarcina
Perioada sarcinii, mai ales daca este prima, poate sa fie una foarte stresanta. Mai ales pentru o persoana anxioasa, acesta este un moment care poate sa declanseze simptome ale atacului de panica, deoarece este mult mai vulnerabila.
Psihoterapeutul Lena Rusti te sfatuieste sa mergi la un specialist "cat mai curand, mai ales ca in timpul sarcinii nu poti folosi tratament medicamentos. Un program psihoterapeutic inainte de sarcina te poate ajuta sa intelegi si sa reactionezi constructiv pe perioada sarcinii". De asemenea, exercitiile de relaxare si respiratie, precum si evitarea scenariilor pesimiste sunt cateva dintre lucrurile pe care le poti face singura pentru tine. Nu lasa emotiile sa te copleseasca, gandeste lucrurile la rece si permite-ti sa te relaxezi.
De retinut! In timpul unui atac de panica nu ti se poate intampla nimic rau! Vei remarca faptul ca nu se intampla nimic din ceea ce ti-ai imaginat. E foarte important sa constientizezi ca atacul de panica este pornit din interior, este o stare accentuata de frica ce poate fi stapanita. Cu cat frica este mai mare, cu atat va deveni simptomul mai puternic.
de Ioana Marosan
www.topsanatate.ro
Nu se poate intampla nimic grav in timpul unui atac de panica si nici nu dureaza mai mult de cateva minute, pentru ca organismul oboseste si simte nevoia de relaxare. Este important ca persoanele afectate sa discute cu un psihiatru si un psihoterapeut pentru un tratament corespunzator. Cum se manifesta un atac de panica si ce solutii de tratament avem la indemana ne spune psihoterapeutul Lena Rusti.
Din ce in ce mai multe persoane se confrunta cu simptome pe care le asociaza cu atacurile de panica. Specialistii avertizeaza sa nu ne punem singuri diagnosticul pentru ca nu vom reusi decat sa intensificam aceste simptome. De asemenea, este foarte important sa nu iei medicamente fara sa consulti un medic psihiatru pentru o reteta in conformitate cu simptomele manifestate.
Ce este atacul de panica?
Psihoterapeutul Sfetania D. Nita: "Ceea ce caracterizeaza fundamental atacul de panica la nivelul gandirii si la nivel afectiv este starea de frica puternica, fara o baza reala si care, atrage dupa sine o serie intreaga de ganduri irationale, lipsite de orice logica".
Psihoterapeutul Lena Rusti: "Afectiune din categoria tulburarilor de anxietate, care apare cel mai adesea in mod spectaculos si neasteptat, ca raspuns de aparare la un pericol care nu exista in realitate, dar este perceput de psihic ca fiind real. Principiul atacurilor de panica este simplu: corpul reactioneaza fiziologic, declansand o stare de alerta in ciuda faptului ca nu exista niciun pericol real. Psihologic se declanseaza o stare de panica, care intareste reactia fiziologica ... este ca un carusel in care cu cat te sperii mai tare, cu atat te simti mai rau".
Psihologul Steliana Rizeanu: "Atacul de panica se manifesta prin ganduri si imagini catastrofice, apare sentimentul de lipsa de control, insotit de convingerea ca "o sa am un infarct" sau "o sa imi pierd mintile!"", ceea ce intensifica senzatiile de teama si senzatiile corporale asociate cu frica sau teama".
Ce simte persoana care sufera un atac de panica?
In general, exista o perioada de "incubatie" care poate sa dureze de la cateva luni pana la un an inainte ca atacul de panica sa iasa la iveala si sa se manifeste. Apoi, dupa cum ne spune si psihoterapeutul Lena Rusti simptomele ating intensitatea maxima in decurs de pana la 10 minute, persoana afectata simtind:
1. palpitatii, batai puternice ale inimii sau puls accelerat;
2. transpiratii;
3. tremuraturi sau tremur al intregului corp;
4. senzatie de lipsa de aer sau de sufocare;
5. durere sau disconfort toracic;
6. greata sau disconfort abdominal;
7. senzatia de ameteala, de instabilitate sau de lesin;
8. derealizare sau depersonalizare;
9. parestezii (senzatii de amorteala sau intepaturi);
10. valuri de frig sau caldura.
La nivel afectiv starea resimtita este: teama, frica, spaima; disperare, neputinta.
La nivel mental apar ganduri precum: sunt bolnav/a incurabil; nu am scapare, urmeaza sa mor; o sa imi pierd controlul si o sa innebunesc.
Psihoterapeutul Lena Rusti ne sfatuieste sa nu ne gandim foarte mult la simptome si sa nu le acordam atentie, deoarece ele vor creste in intensitate. "Cu cat te gandesti mai mult la ceea ce simti, cu atat vei exacerba simptomele. Relaxeaza-te! Nu poti fi si relaxat si incordat in acelasi timp. Daca te relaxezi, atacul de panica trece de la sine".
De unde apar aceste atacuri de panica?
Psihoterapeutul Stefania D. Nita considera ca "Suferintele, spaimele, relatiile si experientele dureroase prin care am trecut mai recent sau mai indepartat de-a lungul existentei isi cer dreptul de a fi intelese, de a fi traite si mai ales de a fi integrate la nivel constient. Cu cat fugim mai mult de ele si cu cat le indesam mai abitir in bagajul pe care il purtam (prin aparenta uitare, ignorare, minimalizare), cu atat ele vor tinde sa iasa la suprafata mai puternic".
Cateva dintre cauzele care pot declansa aceste atacuri de panica sunt: pierderea unei persoane dragi, un divort, separarea de o persoana draga, toate acestea fiind motivatii contextuale care sa activeze acest nod de tensiune.
Cum se trateaza atacurile de panica?
Pentru atacurile de panica exista tratamentul medicamentos care se prescrie in psihiatrie, care este corelat cu psihoterapia. Prin intermediul psihoterapiei, persoana afectata invata sa se relaxeze, sa isi reinterpreteze simptomele si sa reactioneze realist.
"In psihoterapie se merge in primul rand pe relaxare. Omul, rezolvandu-si simptomul, capata siguranta, stie ca este bine. Este foarte important sa intelegem de unde a aparut aceasta reactie de aparare. Atacul de panica este un raspuns la un factor stresor care inseamna "nu mai pot", "nu mai rezist". Prin psihoterapie pacientul gaseste cai realiste si integrate social de a-si rezolva problemele si de a-si interpreta simptomele", explica psihoterapeutul Lena Rusti.
O tehnica paradoxala de vindecare este prin exacerbarea simptomelor. Pentru a trece peste atacuri, el trebuie expus simptomelor, pentru ca in acele momente va descoperi ca de fapt nu i se intampla nimic - nu lesina, nu innebuneste, nu moare. Unii pacienti care nu pot sa treaca de aceasta stare sunt chiar provocati in cabinetele de psihoterapie sa faca un atac de panica de fata cu psihoterapeutul, in care au incredere. Procedandu-se astfel, ei isi vor da seama ca nu se intampla nimic din ce si-au imaginat.
Atacurile de panica si sarcina
Perioada sarcinii, mai ales daca este prima, poate sa fie una foarte stresanta. Mai ales pentru o persoana anxioasa, acesta este un moment care poate sa declanseze simptome ale atacului de panica, deoarece este mult mai vulnerabila.
Psihoterapeutul Lena Rusti te sfatuieste sa mergi la un specialist "cat mai curand, mai ales ca in timpul sarcinii nu poti folosi tratament medicamentos. Un program psihoterapeutic inainte de sarcina te poate ajuta sa intelegi si sa reactionezi constructiv pe perioada sarcinii". De asemenea, exercitiile de relaxare si respiratie, precum si evitarea scenariilor pesimiste sunt cateva dintre lucrurile pe care le poti face singura pentru tine. Nu lasa emotiile sa te copleseasca, gandeste lucrurile la rece si permite-ti sa te relaxezi.
De retinut! In timpul unui atac de panica nu ti se poate intampla nimic rau! Vei remarca faptul ca nu se intampla nimic din ceea ce ti-ai imaginat. E foarte important sa constientizezi ca atacul de panica este pornit din interior, este o stare accentuata de frica ce poate fi stapanita. Cu cat frica este mai mare, cu atat va deveni simptomul mai puternic.
de Ioana Marosan
www.topsanatate.ro
Re: Consiliere psihologica
bun articol daiana!din pacate recunosc 2-3 simptome pe care le am si eu :|
Bast- Ciocoflender Roz
- Data de inscriere : 16/09/2008
Numarul mesajelor : 4648
Data nasterii : 14/08/1986
Varsta : 37
Localizare : de peste tot si nicaieri
Re: Consiliere psihologica
io din pacate le recunosc pe toate cele 10 simptome fizice, de aia le-am si colorat pe toate
metoda cu respiratia la mine nu merge, mi se face si mai rau
metoda cu respiratia la mine nu merge, mi se face si mai rau
Re: Consiliere psihologica
:pupic: daiana am incercat si eu metoda aia de respiratie si la mine la fel mai rau e in schimb imi e mult mai bine daca vb.fac altceva etc
Bast- Ciocoflender Roz
- Data de inscriere : 16/09/2008
Numarul mesajelor : 4648
Data nasterii : 14/08/1986
Varsta : 37
Localizare : de peste tot si nicaieri
Re: Consiliere psihologica
ieri cand ziceam de starea de cacao... nu mi-a trecut de la sine :(
mai tarziu m-am uitat la ce ora am postat... e o chestie la mine ce am observat ca sint doua perioade peste zi cand apar atacuri, nu-mi dau seama de ce anume e legat pt ca nu sint la fel zilele, nici locatiile, deci nu e legat de situatia de moment, de loc sau de persoane... dar orele critice sint 10-11 dimineata si 18-19 seara si putin pe la 15 dar asta fff rar
nu ca as sta cu ochii pe ceas sa astept momentele nasoale ca oricum nu pot sa fiu pregatita, dar e pe verificate, ca si ieri
daca reusesc sa vorbesc cu voi de exemplu pe forum, e mai bine sau daca la tv e ceva captivant, dar de facut nu pot sa fac nimic, parca sint paralizata de frica, nu ma pot concentra la nimic
mai tarziu m-am uitat la ce ora am postat... e o chestie la mine ce am observat ca sint doua perioade peste zi cand apar atacuri, nu-mi dau seama de ce anume e legat pt ca nu sint la fel zilele, nici locatiile, deci nu e legat de situatia de moment, de loc sau de persoane... dar orele critice sint 10-11 dimineata si 18-19 seara si putin pe la 15 dar asta fff rar
nu ca as sta cu ochii pe ceas sa astept momentele nasoale ca oricum nu pot sa fiu pregatita, dar e pe verificate, ca si ieri
daca reusesc sa vorbesc cu voi de exemplu pe forum, e mai bine sau daca la tv e ceva captivant, dar de facut nu pot sa fac nimic, parca sint paralizata de frica, nu ma pot concentra la nimic
Re: Consiliere psihologica
cred ca la tine sunt mai rau decat la mine :|
stiu la ce te referi si la mine apar la anumite orea mai bine zis in anumite perioade ale zilei...dimineata in special mai rar seara :)
:pupic:
stiu la ce te referi si la mine apar la anumite orea mai bine zis in anumite perioade ale zilei...dimineata in special mai rar seara :)
:pupic:
Bast- Ciocoflender Roz
- Data de inscriere : 16/09/2008
Numarul mesajelor : 4648
Data nasterii : 14/08/1986
Varsta : 37
Localizare : de peste tot si nicaieri
Re: Consiliere psihologica
sint constienta de multe chestii si am citit atatea sfaturi medicale incat mi se pare inutil sa ma duc la psiholog, sa dau atatia bani ca sa-mi zica ce stiu deja; plata pt consultatii nu m-ar impulsiona sa aplic sfaturile, asa ca prefer sa ma rog, sa ma consiliez singura si sa ma ajut in ultima instanta cu "happy pill" prescrisa de doctorita mea si de un cardiolog.
Re: Consiliere psihologica
nici pe mine nu am incanta mersul la psiholog nu de alta da costa mult si nu am de unde sa dau banii aia acum..la mine am observat ca apar in perioadele de stres cand aveam ceva pe suflet etc.etc.am invatat cat d ecat s aimi dau seama ce sunt si s ale controlez
Bast- Ciocoflender Roz
- Data de inscriere : 16/09/2008
Numarul mesajelor : 4648
Data nasterii : 14/08/1986
Varsta : 37
Localizare : de peste tot si nicaieri
Re: Consiliere psihologica
la mine apar mai des cand mi-e bine, cand sint happy!
parca subconstientul nu ma lasa sa ma bucur, parca ma pedepseste :lady:
aaaa si mai des vara si iarna :lady:
parca subconstientul nu ma lasa sa ma bucur, parca ma pedepseste :lady:
aaaa si mai des vara si iarna :lady:
Re: Consiliere psihologica
cred ca mie mi-ar folosi hipnoza, sa gasesc momentul declansator
am io niste banuieli, dar nu mi-e clar cand a inceput totul, in orice caz a fost pe la 14-15 ani; pe vremea aia nu stiam de atacuri de panica, acum ca stiu sa le recunosc, imi dau seama ca aia a fost, nici n-am zis la nimeni nimic
am io niste banuieli, dar nu mi-e clar cand a inceput totul, in orice caz a fost pe la 14-15 ani; pe vremea aia nu stiam de atacuri de panica, acum ca stiu sa le recunosc, imi dau seama ca aia a fost, nici n-am zis la nimeni nimic
Re: Consiliere psihologica
fetelor, atacurile de panica pot avea si un motiv real? sau de ex durerile abdominale pot fi primele care apar...si apoi ele sa cauzeze teama?
ca si eu cand am invatat la facultate despre atacuri....am ajuns la concluzia...ca anumite simptome le-am avut si eu.
Stiti ca va povesteam ca incepea sa ma doara taaare burta, jos...in zona ovarelor...apoi imi era rau de la stomac (greata si discomfort abdominal...daca poate fi numit disconfort o durere atat de puternica). Apoi am inceput sa transpir (transpiatii), batai puternice de inima, senzatie de lipsa de aer...faptul ca simteam transpiratia rece rece pe pielea mea nu stiu daca poate fi considerat un val de rece...dar era o senzatie ciudata de rece...si totul culmina cu lesin. Desigur ca imi era frica...ma gandeam ca o sa mor...iar durerea aia mi se pare insuportabila...iar celelalte simptome se inrautaeau din ce in ce mai mult.
Stiu ca in manualul meu scria ca pacientul trebuie sa prezinte minim 4(parca) din cele 10 simptome ca sa se poate pune problema de atac de panica. Si de atunci m-am gandit...oare starile astea (pentru care doctorii nu au avut o ecplicatie...analizele mi-au iesit bune, la ginecolog cica totul ok....dar nu au idee de ce am lesinat si din ce cauza mi-a fost asa rau) nu or fi atacuri de panica?
ceea ce mi se pare ciudat e ca dupa ce m-am trezit din lesin (pentru ca practic mi-am pierdut cunostinta pt cateva secunde cel putin...fiind singura in casa nu pot exact sa zic cat a durat....important e ca ultimul lucru care il tin minte e ca picioarele mi se inmuiau si ma indreptam spre jos...si cand m-am trezit eram pe gresie deja...undeva pe drum s-a rupt firul. :) Iar cand m-am trezit....ma simteam atat de bine, de odihnita...nu ma mai durea nimic, nu-mi mai era rau...ma simteam de parca as fi dormit o nopatea intreaga...si un somn din ala odihnitor...
la voi cum se manifesta atacurile de panica? si de unde va dati seama ca sunt atacuri de panica?
la mine, cand vad ca imi e rau...mi-e frica de...lesin, de moarte...de ce o sa se intample next...
a...si o alta problema...frica de caini...la inceput a fost o mica fobie (nah...mama care imi zicea cand eram mica "nu pune mana ca te musca"...apoi bunicul care a murit din cauza antirabicului....ideea de injectii in burta)...dar a devenit din ce in ce mai rau...am ajuns sa fiu paranoica...si ma tot intorc pe strada sa vad daca nu o fi vreun caine prin spatele meu. Daca bate putin vantul si se misca vreo frunza...deja ma uit in spate pregatita sa ma apar de caine. Iar daca vad un caine pe strada...chiar si stand linistit, imi e imposibil sa trec pe langa el...desi logic vad ca nu are treaba cu nimeni...si lumea trece pe langa el fara probleme...eu pur si simplu nu pot...prefer sa ocolesc chiar si un km numai sa nu trec prin fata lui.
o data am iesit sa ma duc la magazin...in fata magazinul dormea linistit un caine...m-am intors frumusel si am mai mers vreo 5-10min pana la un alt magazin. :)) daca e un caine in fafa blocului....astept sa plece...si abia apoi intru in casa. daca cumva ma ia vreun caine prin surprindere si nu am unde sa fug (de obicei traversez pe trotuarul celalalt...sau merg pe strada...oricunde nu o ia el....dar s-a intamplat o data sa ma trezesc cu un caine in spatele meu...si strada si partea cealalt era toata in santier....cu gard....astfel incat nu am avut posibilitatea sa fug....eh bine...mai aveam putin si incepeam sa tip, sa plang...ce mai...era disperata...nu stiam unde sa o iau...unde sa ma ascund numai sa nu ma ajunga cainele...care de altfel era linistit...nu latra sau a dea vreun semn ca l-as deranja cu ceva... acu cand ma gandesc mi se pare stupid...dar pe moment nu pot gandi logic...mi-e o frica... cand am ajuns acasa tremuram toata si aveam o stare de agitatie, de nervozitate...
Alta data voiam sa ma duc acasa...numai ca in drum erau vreo 3 caini care se mai si latrau intre ei...asa ca am considerat ca e momentul potrivit sa mai merg putin prin oras, pe la magazine...si sa aman intoarcerea acasa pentru cand pleaca cei trei caini.
problema se agraveaza pe zi ce trece...imi dau seama singura de asta....parca inainte nu eram asa paranoia...nu treceam pe langa caini...dar nici nu mi se parea ca dupa fiecare boschet poate sa imi apara un caine in spate si sa ma muste...sau sa ma apuce stari din astea de disperare..dar imi e din ce in ce mai frica...si nu mai stiu ce sa fac. saracele mele prietene s-au obisnuit deja sa ma opresc in mijlocul drumului ca am vazut un caine in fata si sa le zic frumos ca eu pe acolo nu trec...asa ca daca vor sa mearga...sa se duca singure...si asa ocolim pe cine stie unde. in momentul ala nimic nu ma poate convinge sa merg pe langa caine...nu-mi mai pasa nici ca as putea intarzia...nimic nu mai conteaza...in mintea mea e un singur lucru: sa fiu cat mai departe de caine.
Si stiti lucrul ciudat? ca imi plac cainii...ca in general mi-s dragi de mor...am vazut o data niste hingheri care alergau un caine si imi venea sa-i iau la bataie si am fost foarte fericita ca nu l-au putut prinde (da...stiu...sunt ciudata...nu-i vreau nici pe strada dar nici sa ii prinda hingherii... dar mi-e mila de ei...stiu ca hingherii in omoara, ii chinuie...asa ca ii prefer pe strada decat chinuiti si omorati....chiar daca asta inseamna sa ma inchid eu in casa de frica lor ).
oare are rezolvare frica asta a mea? ca imi este ca pana la urma tot o sa ma muste un caine..la cat imi e mie de frica, probabil o simt si ei... Si nu, pana acum nu m-a muscat nici un caine ca sa am "sechele" din copilarie (am nimerit o data ce-i drept, din greseala, intre puii unei catele...eram mai micuta, juca ascunselea seara...am iesit din scara blocului...si cand am pus picioarul jos mi-am dat seama ca-s inconjurata de puiuti mici de caine...si mama nu era prea incantata...a venit la mine sa ma muste, dar am fugit si am reusit sa scap....asta a fost singura data cand am fost pe punctul de a fi muscata de caine...in rest ma sperii de altii care nu au treaba cu mine, dar am eu gargauni in cap.
a...si m-a mai muscat si pechinzul verisoarei mele..dar el nu se pune ca il cunosteam, si totul a fost in joaca. de el nu-mi era frica....stiam ca e vaccinat, ca nu-s probleme...si chiar daca m-a muscat nu a fost nevoie de antirabic. de fapt cred ca mai mult mi-e frica de antirabic decat de muscatura in sine.
I'm sick...i know...i have problems.
p.s. mult am mai scris...
ca si eu cand am invatat la facultate despre atacuri....am ajuns la concluzia...ca anumite simptome le-am avut si eu.
Stiti ca va povesteam ca incepea sa ma doara taaare burta, jos...in zona ovarelor...apoi imi era rau de la stomac (greata si discomfort abdominal...daca poate fi numit disconfort o durere atat de puternica). Apoi am inceput sa transpir (transpiatii), batai puternice de inima, senzatie de lipsa de aer...faptul ca simteam transpiratia rece rece pe pielea mea nu stiu daca poate fi considerat un val de rece...dar era o senzatie ciudata de rece...si totul culmina cu lesin. Desigur ca imi era frica...ma gandeam ca o sa mor...iar durerea aia mi se pare insuportabila...iar celelalte simptome se inrautaeau din ce in ce mai mult.
Stiu ca in manualul meu scria ca pacientul trebuie sa prezinte minim 4(parca) din cele 10 simptome ca sa se poate pune problema de atac de panica. Si de atunci m-am gandit...oare starile astea (pentru care doctorii nu au avut o ecplicatie...analizele mi-au iesit bune, la ginecolog cica totul ok....dar nu au idee de ce am lesinat si din ce cauza mi-a fost asa rau) nu or fi atacuri de panica?
ceea ce mi se pare ciudat e ca dupa ce m-am trezit din lesin (pentru ca practic mi-am pierdut cunostinta pt cateva secunde cel putin...fiind singura in casa nu pot exact sa zic cat a durat....important e ca ultimul lucru care il tin minte e ca picioarele mi se inmuiau si ma indreptam spre jos...si cand m-am trezit eram pe gresie deja...undeva pe drum s-a rupt firul. :) Iar cand m-am trezit....ma simteam atat de bine, de odihnita...nu ma mai durea nimic, nu-mi mai era rau...ma simteam de parca as fi dormit o nopatea intreaga...si un somn din ala odihnitor...
la voi cum se manifesta atacurile de panica? si de unde va dati seama ca sunt atacuri de panica?
la mine, cand vad ca imi e rau...mi-e frica de...lesin, de moarte...de ce o sa se intample next...
a...si o alta problema...frica de caini...la inceput a fost o mica fobie (nah...mama care imi zicea cand eram mica "nu pune mana ca te musca"...apoi bunicul care a murit din cauza antirabicului....ideea de injectii in burta)...dar a devenit din ce in ce mai rau...am ajuns sa fiu paranoica...si ma tot intorc pe strada sa vad daca nu o fi vreun caine prin spatele meu. Daca bate putin vantul si se misca vreo frunza...deja ma uit in spate pregatita sa ma apar de caine. Iar daca vad un caine pe strada...chiar si stand linistit, imi e imposibil sa trec pe langa el...desi logic vad ca nu are treaba cu nimeni...si lumea trece pe langa el fara probleme...eu pur si simplu nu pot...prefer sa ocolesc chiar si un km numai sa nu trec prin fata lui.
o data am iesit sa ma duc la magazin...in fata magazinul dormea linistit un caine...m-am intors frumusel si am mai mers vreo 5-10min pana la un alt magazin. :)) daca e un caine in fafa blocului....astept sa plece...si abia apoi intru in casa. daca cumva ma ia vreun caine prin surprindere si nu am unde sa fug (de obicei traversez pe trotuarul celalalt...sau merg pe strada...oricunde nu o ia el....dar s-a intamplat o data sa ma trezesc cu un caine in spatele meu...si strada si partea cealalt era toata in santier....cu gard....astfel incat nu am avut posibilitatea sa fug....eh bine...mai aveam putin si incepeam sa tip, sa plang...ce mai...era disperata...nu stiam unde sa o iau...unde sa ma ascund numai sa nu ma ajunga cainele...care de altfel era linistit...nu latra sau a dea vreun semn ca l-as deranja cu ceva... acu cand ma gandesc mi se pare stupid...dar pe moment nu pot gandi logic...mi-e o frica... cand am ajuns acasa tremuram toata si aveam o stare de agitatie, de nervozitate...
Alta data voiam sa ma duc acasa...numai ca in drum erau vreo 3 caini care se mai si latrau intre ei...asa ca am considerat ca e momentul potrivit sa mai merg putin prin oras, pe la magazine...si sa aman intoarcerea acasa pentru cand pleaca cei trei caini.
problema se agraveaza pe zi ce trece...imi dau seama singura de asta....parca inainte nu eram asa paranoia...nu treceam pe langa caini...dar nici nu mi se parea ca dupa fiecare boschet poate sa imi apara un caine in spate si sa ma muste...sau sa ma apuce stari din astea de disperare..dar imi e din ce in ce mai frica...si nu mai stiu ce sa fac. saracele mele prietene s-au obisnuit deja sa ma opresc in mijlocul drumului ca am vazut un caine in fata si sa le zic frumos ca eu pe acolo nu trec...asa ca daca vor sa mearga...sa se duca singure...si asa ocolim pe cine stie unde. in momentul ala nimic nu ma poate convinge sa merg pe langa caine...nu-mi mai pasa nici ca as putea intarzia...nimic nu mai conteaza...in mintea mea e un singur lucru: sa fiu cat mai departe de caine.
Si stiti lucrul ciudat? ca imi plac cainii...ca in general mi-s dragi de mor...am vazut o data niste hingheri care alergau un caine si imi venea sa-i iau la bataie si am fost foarte fericita ca nu l-au putut prinde (da...stiu...sunt ciudata...nu-i vreau nici pe strada dar nici sa ii prinda hingherii... dar mi-e mila de ei...stiu ca hingherii in omoara, ii chinuie...asa ca ii prefer pe strada decat chinuiti si omorati....chiar daca asta inseamna sa ma inchid eu in casa de frica lor ).
oare are rezolvare frica asta a mea? ca imi este ca pana la urma tot o sa ma muste un caine..la cat imi e mie de frica, probabil o simt si ei... Si nu, pana acum nu m-a muscat nici un caine ca sa am "sechele" din copilarie (am nimerit o data ce-i drept, din greseala, intre puii unei catele...eram mai micuta, juca ascunselea seara...am iesit din scara blocului...si cand am pus picioarul jos mi-am dat seama ca-s inconjurata de puiuti mici de caine...si mama nu era prea incantata...a venit la mine sa ma muste, dar am fugit si am reusit sa scap....asta a fost singura data cand am fost pe punctul de a fi muscata de caine...in rest ma sperii de altii care nu au treaba cu mine, dar am eu gargauni in cap.
a...si m-a mai muscat si pechinzul verisoarei mele..dar el nu se pune ca il cunosteam, si totul a fost in joaca. de el nu-mi era frica....stiam ca e vaccinat, ca nu-s probleme...si chiar daca m-a muscat nu a fost nevoie de antirabic. de fapt cred ca mai mult mi-e frica de antirabic decat de muscatura in sine.
I'm sick...i know...i have problems.
p.s. mult am mai scris...
Re: Consiliere psihologica
draga de tine. cand vezi un caine pe strada iti vine sa fugi. mie imi vine sa'l iau acasa
edith- Membru Fondator
- Data de inscriere : 12/10/2008
Numarul mesajelor : 17389
Data nasterii : 05/04/1990
Varsta : 33
Re: Consiliere psihologica
aaa...pai si mie imi vine sa il iau acasa, atunci cand sunt departe de el. ti-am zis, mi-s dragi de mor....daca ma uit la tv si vad vreun caine ca sufera incep sa plang...m-as lua la bataie cu orice chinuie un caine...nu le vreau raul, nu as putea niciodata lovi un caine si nu sunt de acord sa fie eutanasiati cainii... mi se rupe sufletul cand vad un caine shiopatand pe strada, sau lovit, sau bolnav. dar in acelasi timp mi-e si frica de ei.
cred ca nici macar daca m-ar musca un caine...nu pot sa zic ca as avea ceva cu el...sunt constienta ca ei nu musca de nebuni...ca ori au fost invatati sa muste, ori au fost batuti de oameni....si ei saracutii sunt tot victimile noastre, a oamenilor...nici un caine nu musca el din rautate....si nici nu a cerut sa fie el pe strada...si sa se chinuie, sa stea in frig...oamenii sunt adevaratele animale, nu ei... saracutii sunt doar victimile noastre.
Si ttusi cand e un caine in fata mea uit tot...si imi vine sa fug si sa ma ascund cat mai departe. in momentul ala nu mai exista nimic altceva in mintea mea...doar run run run. abia dupa imi dau seama ca-s paranoia rau de tot...ca saracu caine nu are nici o treaba cu mine...dar pe moment nu pot gandi normal. frica e cea care conduce. de asta zic ca la mine e deja fobie...nu mai reactionez logic.
cred ca nici macar daca m-ar musca un caine...nu pot sa zic ca as avea ceva cu el...sunt constienta ca ei nu musca de nebuni...ca ori au fost invatati sa muste, ori au fost batuti de oameni....si ei saracutii sunt tot victimile noastre, a oamenilor...nici un caine nu musca el din rautate....si nici nu a cerut sa fie el pe strada...si sa se chinuie, sa stea in frig...oamenii sunt adevaratele animale, nu ei... saracutii sunt doar victimile noastre.
Si ttusi cand e un caine in fata mea uit tot...si imi vine sa fug si sa ma ascund cat mai departe. in momentul ala nu mai exista nimic altceva in mintea mea...doar run run run. abia dupa imi dau seama ca-s paranoia rau de tot...ca saracu caine nu are nici o treaba cu mine...dar pe moment nu pot gandi normal. frica e cea care conduce. de asta zic ca la mine e deja fobie...nu mai reactionez logic.
Re: Consiliere psihologica
poate tocmai apropierea de caini ar putea sa-ti invinga teama
greeneyes- Membru Fondator
- Data de inscriere : 16/09/2008
Numarul mesajelor : 23347
Data nasterii : 17/09/1986
Varsta : 37
Localizare : etaju' 2
Stare de spirit : THINK PINK
Re: Consiliere psihologica
de cainii care-i cunosc (si stiu ca nu musca) nu-s probleme, nu mi-e frica. de ex aveam un caine lup la mine in bloc....initial ma uitam pe vizor de 10 ori, ascultam bine sa vad daca nu e pe hol...si aia apoi ieseam din casa...de cateva ori m-am intors inapoi sa dadeam nas in nas cu el. apoi ne-a facut stapanul lui "cunostinta" adica mi-a explicat ca nu musca, am vazut si eu ca e bland, nu avea el treaba cu nimeni....asa ca dupa nu mi-a mai fost frica. chiar cand mai iesea fara zgarda...si ma intalneam numai eu cu cainele prin bloc...si stapanul pe undeva mai pe la etaj...
sau acum cativa ani ne-am ntalnit cu un chow-chow pe strada...si stapana ne-a zis ca nu musca (prietena mea tinea neaparat sa-l mangaie si a intrat in vorba cu stapana) si cand am vazut ca e bland l-am mangaiat si eu...nu am avut probleme.
problema mea e cu cainii necunoscuti...cei fara stapan cu atat mai mult...ca daca ma musca nu am de unde sa-i iau ca sa-i testez daca sunt turbati sau nu. La un caine cu stapan, de obicei nu e nevoie de antirabic...vb cu stapanul...iti prezinta ori carnetul de sanatate ca e vaccinat cainele, sau se fac analize cainelui si gata....problema e cu cei fara stapani ca pe aia nu mai ai de unde sa ii iei si ei sigur nu au vaccinurile facute la zi.
Dupa cum ziceam....problema mea de fapt e nu cu muscatura in sine....ci mai mult sunt ingrozita de injectiile in burta si de efectele lor.
Si stiu ca totul se datoreaza mamei, care de frica sa nu ma duc la toti cainii care-i vad (dupa cum am zis ca-mi plac cainii) a avut grija sa imi zica "nu pune mana pe el, sa te musca...si apoi faci injectii in burta"...se mai adauga si cea a patit bunicul...o colega in cls a a care a inceput sa planga in ora de durere din cauza injectiilor antirabic din burta, se lasa cativa ani la rumegat informatiile....si rezulta una bucata Andrela paranoica.
sau acum cativa ani ne-am ntalnit cu un chow-chow pe strada...si stapana ne-a zis ca nu musca (prietena mea tinea neaparat sa-l mangaie si a intrat in vorba cu stapana) si cand am vazut ca e bland l-am mangaiat si eu...nu am avut probleme.
problema mea e cu cainii necunoscuti...cei fara stapan cu atat mai mult...ca daca ma musca nu am de unde sa-i iau ca sa-i testez daca sunt turbati sau nu. La un caine cu stapan, de obicei nu e nevoie de antirabic...vb cu stapanul...iti prezinta ori carnetul de sanatate ca e vaccinat cainele, sau se fac analize cainelui si gata....problema e cu cei fara stapani ca pe aia nu mai ai de unde sa ii iei si ei sigur nu au vaccinurile facute la zi.
Dupa cum ziceam....problema mea de fapt e nu cu muscatura in sine....ci mai mult sunt ingrozita de injectiile in burta si de efectele lor.
Si stiu ca totul se datoreaza mamei, care de frica sa nu ma duc la toti cainii care-i vad (dupa cum am zis ca-mi plac cainii) a avut grija sa imi zica "nu pune mana pe el, sa te musca...si apoi faci injectii in burta"...se mai adauga si cea a patit bunicul...o colega in cls a a care a inceput sa planga in ora de durere din cauza injectiilor antirabic din burta, se lasa cativa ani la rumegat informatiile....si rezulta una bucata Andrela paranoica.
Re: Consiliere psihologica
si la o verisoara cand m-am dus in vizita dupa cativa ani buni (e in alt oras si nu ne vzitam asa des)...avea un caine, un cocker spaniol (parca asa se numste rasa)...si nu mi-a fost frica...nu am avut probleme..
De mica o bat pe mama la cap ca vreau caine sau/si pisica.
daca ar fi dupa mine mi-as lua cateva rase de caini (un labrador, un chow-chow, un husky, un bichon) alatrui de inca niste exemplare de pisici...dar intr-un apartament cam greu de crescut...deja am motanelul si nu mai pot lua si un caine. Desi stiu ca poate m-ar mai ajuta putin...sa stau cu un caine....sa il inteleg mai bine, sa inteleg comportamentul..poate mi-ar mai trece din frica...
De mica o bat pe mama la cap ca vreau caine sau/si pisica.
daca ar fi dupa mine mi-as lua cateva rase de caini (un labrador, un chow-chow, un husky, un bichon) alatrui de inca niste exemplare de pisici...dar intr-un apartament cam greu de crescut...deja am motanelul si nu mai pot lua si un caine. Desi stiu ca poate m-ar mai ajuta putin...sa stau cu un caine....sa il inteleg mai bine, sa inteleg comportamentul..poate mi-ar mai trece din frica...
Pagina 2 din 4 • 1, 2, 3, 4
Pagina 2 din 4
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
Dum Apr 17 2016, 04:11 Scris de irene_d
» materiale la metru pentru idei frumoase
Mier Dec 17 2014, 03:17 Scris de arabelaa
» Creme de fata, de ochi...
Mier Noi 26 2014, 22:28 Scris de greeneyes
» Shop 'till you drop - Cumparaturi online
Sam Noi 01 2014, 22:24 Scris de westie21
» rinoplastie
Mier Oct 08 2014, 00:57 Scris de Clauditza
» Medic estetician bun
Vin Sept 26 2014, 01:52 Scris de Clauditza
» marirea sanilor cu physiobust
Vin Sept 26 2014, 00:54 Scris de Clauditza
» rochia mea de mireasa
Mar Sept 16 2014, 22:42 Scris de irene_d
» fund bombat...:">
Lun Iul 28 2014, 22:37 Scris de Clauditza
» lucruri de care nu mai ai nevoie
Sam Iul 12 2014, 00:58 Scris de Elena20