Ultimele subiecte
» Chat Box
Dum Apr 17 2016, 04:11 Scris de irene_d

» materiale la metru pentru idei frumoase
Mier Dec 17 2014, 03:17 Scris de arabelaa

» Creme de fata, de ochi...
Mier Noi 26 2014, 22:28 Scris de greeneyes

» Shop 'till you drop - Cumparaturi online
Sam Noi 01 2014, 22:24 Scris de westie21

» rinoplastie
Mier Oct 08 2014, 00:57 Scris de Clauditza

» Medic estetician bun
Vin Sept 26 2014, 01:52 Scris de Clauditza

» marirea sanilor cu physiobust
Vin Sept 26 2014, 00:54 Scris de Clauditza

» rochia mea de mireasa
Mar Sept 16 2014, 22:42 Scris de irene_d

» fund bombat...:">
Lun Iul 28 2014, 22:37 Scris de Clauditza

» lucruri de care nu mai ai nevoie
Sam Iul 12 2014, 00:58 Scris de Elena20

DecoArtis



Parteneri









Ce efecte curative pot avea ceaiurile

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

Ce efecte curative pot avea ceaiurile

Mesaj Scris de Daiana la data de Vin Dec 11 2009, 10:11

Ce efecte curative pot avea ceaiurile?

De mii de ani, omul a folosit plantele ca leacuri sau remedii pentru fel de fel de afectiuni. In zilele noastre multi prefera sa apeleze la medicamente, poate fara sa stie ca problemele lor se pot rezolva sau ameliora prin ceva atat de simplu ca o infuzie de plante.
Iata mai jos o lista cu cele mai populare ceaiuri din plante si cu afectiunile pe care le pot vindeca sau ameliora:


Anghinare (Cynarae Folium)

Acest ceai ajuta in tratarea dischineziei biliare, a edemelor, in hipercolesterolemie, guta, anorexie, steatoza hepatica, febra, alergie pe fond hepatic si chiar diabet.
Infuzia se prepara adaugand 1-2 lingurite de planta la 250 ml apa fierbinte, care se lasa acoperita pentru un sfert de ora si apoi se filtreaza. Zilnic se beau 3 cani de ceai neindulcit cu 1 ora inaintea meselor principale.
Ca diuretic, ceaiul de anghinare e recomandat in nefritele acute si cronice, in curele de dezintoxicare generala a corpului, in tratamentul urticariilor si a diferitelor forme de prurit, dar si in lupta impotriva celulitei!
De asemenea, se bea ceai de anghinare si pentru tratamentul bolilor tubului digestiv: constipatie, voma, enterite, fermentatii intestinale, colite si enterocolite, hemoroizi si anorexie.
Ceaiul de anghinare amelioreaza si hipertensiunea, ateroscleroza si angina pectorala, tot gratie efectului sau diuretic.



Busuioc (Ocimum basilicum)

Dincolo de gustul placut al busuiocului folosit pentru condimentarea mancarurilor, acesta este si un calmant al colicilor intestinale, un stimulent al digestiei, un diuretic bland si un antiseptic pulmonar.
Astfel, busuiocul ajuta la ameliorarea colicilor intestinale, balonarii, diareei, colitei , bronsitei, cefaleei (durere de cap), ulcerui gastric, anorexiei.
Se foloseste sub forma de infuzie, pe care o obtineti adaugand o lingurita de busuioc uscat la 200 ml apa clocotita. Se beau 3 ceaiuri caldute pe zi, dupa mesele principale.


Cimbrisor (Thymus Serpyllum) - cunoscut si ca “lamaioara” sau “timisor” sau chiar “cimbru salbatic”.

Cimbrisorul are o sumedenie de substante active: ulei volatil, substante amare, tanin si zaharuri. Gratie acestor substante, cimbrisorul este recomandat ca antiseptic intestinal si al cailor respiratorii, tratament pentru tuse convulsiva, bronsita, raguseala, vermifug, tonic in cazul anemiilor, coleretic, colagog, antihelmintic, adjuvant pentru functiile ficatului si rinichilor,
Infuzia se face prin adaugarea de 1-2 lingurite de planta uscata in 250 ml de apa clocotita si se bea de trei ori pe zi (cel mai bine, inainte de mese).
Gratie efectului antiseptic, ceaiul de cimbrisor poate fi utilizat si extern, sub forma de bai, care amelioreaza afeciuni ca guta, reumstism, plagi, seboree (pentru tenul gras sau chiar pentru scalp afectat de matreata seboreica).
S-ar putea sa va surprinda si efectul relaxant al plantei, gratie uleiului volatil.

Coada Calului (Equisetum arvense) – planta cunoscuta si ca “barba ursului” sau “codaie"

In scopuri medicinale se foloseste indeosebi planta, fara radacina.
Substantele active din aceasta planta sunt: acidul salicilic, fructoza, equisetogenina, flavonoizi, alcaloizii 3,antivitamine B1, acid malic, acid oxalic, gliceride, vitamina C si saruri de potasiu, ulei volatil.
Ceaiul se foloseste ca antiseptic (gratie uleiului volatil si sarurilor antimicrobiene), dar si ca adjuvant pentru rinichi si vezica.
Fiind un bun diuretic, ceaiul e folosit si de cei care sufera de afectiuni cardiovasculare, hepatice, afectiuni dermatologice, reumatism, guta.
De asemenea, sunt cunoscute si intrebuintari in cazul tulburarilor digestive, combatand aciditatea crescuta si ameliorand starea celor care sufera de ulcer gastric.
Pentru a prepara ceaiul, fierbeti 3-4 lingurite de planta maruntita in un litru de apa, timp de 10-15 minute. Strecurati si beti de trei sau patru ori pe zi, inainte de a lua masa.


Coriandru (Coriandrum sativum)

Coriandrul se gaseste ceva mai dificil la noi, fiind o planta de cultura, originara in Asia. In stare proaspata, se gaseste in supermarketuri, in dreptul plantelor aromatice pentru gatit. Corespondentul in engleza este “cilantro”.
Substantele active sunt: ulei volatil, pectine, pinen, terpinen, acid petriselinic, lipide, amidon, substante minerale.
Cele mai des, planta este folosita in tratamentul afectiunilor urmatoare: anorexie, balonari, tranzit intestinal greoi, viermi intestinali.
Infuzia se face prin adaugarea unei lingurite de fructe in 300 ml (o cana mare) de apa clocotita. Ceaiul obtinut se bea in mai multe reprize, caldut. Ca vermifug, ceaiul trebuie sa fie mai concentrat (dublati cantitatea de fruct zdrobit).


Cretisoara (Alchemilla vulgaris)

Este renumita pentru efectele sale extraordinare: reglator hormonal, antihemoragic, antidiareic, astringent, tonic, cicatrizant, antispastic uterin, absorbant si bactericid si antibiotic intestinal.
Ceaiul de cretisoara elimina slabiciunile musculare si articulare si este un adjuvant in cazul celor care sufera de anemii. Se recomanda lauzelor sa bea acest ceai timp de o saptamana-doua, pentru a vindeca inflamatiile organelor pelviene, febra, arsura, supuratia purulenta, abcesele si herniile.


Extern, ceaiul se foloseste pentru clatirea cavitatii bucale in caz de afte sau dupa extractiile dentare (rana se inchide in cateva zile).
Sub forma de spalaturi, ceaiul de cretisoara se foloseste pentru relaxarea organelor pelviene ale femeilor care au avut nasteri grele, pentru vindecarea leziunilor post-natale, sau pentru a trata predispozitia spre avort (fixand sarcina si fortificand fibrele uterine). Incepind cu luna a treia, astefel de femei ar trebuii sa bea ceai de cretisoara. In caz de prolaps uterin, se frictioneaza extern, din zona vaginului in sus.


Crusin (Rhamnus Frangula) – cunoscut si ca “patachina” sau “lemn cainesc”.

De la aceasta planta se foloseste indeosebi coaja, care e bogata in heterozide antrachinonice, glucofrangulozide, antranoli, mucilagii, ceruri, steroli, flavonoide si saruri minerale.
Ceaiul de crusin stimuleaza tranzitul intestinal, contractia vezicii biliare si evacuarea bilei in intestin, este coleretic, laxativ sau purgativ (depinde de doza), fiind utilizat cu succes in cazul constipatiei cronice sia insuficientei hepatice. Atentie, crusinul este deosebit de puternic si nu se recomanda consumul de cantitati mari, deoarece poate genera scaune lichide si colici puternice.
Consumat cu regularitate, crusinul poate crea o dependenta, in sensul ca intrerupera administrarii poate fi urmata de constipatie.
Folosit in stare proaspata, crusinul poate da greata si varsaturi, de aceea se foloseste, de regula, la un an de la recoltare.
Ceaiul se prepara la indicatiile unui medic/ farmacist, deoarece cantitatea de coaja adaugata se stabileste in raport cu gravitatea problemei pe care urmariti sa o tratati.



Echinacea (Echinacea purpurea )

Echinacea este folosita de secole intregi ca antiseptic, antimicrobian si stimulent al sistemului imunitar. De asemenea, s-a descoperit ca Echinacea stimuleaza crearea de limfocite T (adica celulele care ne “curata” corpul de agentii patogeni”.
Ceaiul se foloseste indeosebi pentru tratarea infectiilor aparatului respirator (raceala, nas infundat, raguseala), insa multi oameni il consuma frecvent, pentru stimularea imunitatii si, de ce nu, pentru gustul placut pe care il are. Un avantaj ar fi faptul ca se gaseste pana si in supermarketuri, in pliculete dozate, asa ca nu trebuie decat sa adaugati apa fierbinte.


Galbenele (Calendula officinalis) - sau “filmica”, “calinica”, “rosioara”, “rujulita”, “ochi galbeni”.

Galbenelele se gasesc cam peste tot, in stare proaspata sau macar sub forma de pliculete de ceai, pana si in supermarketuri.
Substantele active sunt multe la numar: saponozide triterpenice, carotinoide (in special licopen, alfacaroten, betacaroten), luteina, xantofila, flavoxantina, flavonoizi si glicozizi flavonici, ulei volatil, gumirezine, substante amare, esteri colesterici (acid laurir, acid miristic, acid palmitic si acid margaric), vitamina C si substante proteice.

Nu degeaba este renumit ceaiul de galbenelele, iata cele mai populare intrebuintari ale ceaiului de galbenele administrat oral: sedativ, antiinflamator gastro-intestinal, colagog, coleretic, stimulent pentru secretia biliara, cicatrizant (stimuleaza circulatia sangelui la nivelul tesuturilor). Afectiunile pe care le trateaza cel mai bine variaza de la diskinezii biliare, ulcer gastric si duodenal, enterocolite etc.
Baile/ slapaturile cu ceai de galbenele au efect antiinflamator hemoroidal, cicatrizant (chiar pentru plagi greu dificil de vindecat sau cu puroi), degeraturi, arsuri, eczeme, acnee si chiar si pentru o serie de ciuperci vaginale.
In scop cosmetic, se recomanda aplicarea de comprese cu ceai pentru a hidrata tenul uscat sau sensibil.
Infuzia se prepara adaugand 2 lingurite de flori la 400 ml de apa clocotita si se bea inainte de mese. Pentru aplicarea externa, infuzia este bine sa fie ceva mai concentrata (cantitate dubla de flori de galbenele la aceeasi cantitate de apa).


Inul (Linum usitatissimum)

Inul contine mucilagii formate din acid galacturonic, ramnoza, galactoza, xiloza, arabinoza, lipide formate din trigliceride ale acidului oleic, linoleic, miristic si in special linoleic (protide, glucoza si acetona), saruri de potasiu si magneziu.
Mucilagiile continute au efect laxativ si purgativ, dar si emolient, inul fiind recomandat astfel in cazul constipatiilor si inflamatiilor tubului digestiv.
Pentru a obtine efectele laxative si pentru tratarea inflamatiilor tubului digestiv, se ingereaza o lingura de seminte intregi, cu o cana de apa, inainte de culcare.

Ceaiul de in (baut cu suc de lamaie) este adesea folosit pentru tratarea pietrelor la rinichi (litiaza renala) si ai a inflamatiilor vezicii urinare.
Pentru tratarea cistitelor, se prepara un decoct, care se prepara adaugand 7 linguri la 500 ml apa rece. Acest amestec se fierbe 20 minute si se foloseste sub forma de spalaturi locale.
Faina obtinuta din semintele macinate se fierbe cu apa pana devine o pasta, care se foloseste tot extern (sub forma de cataplasme), ca antiseptic si calmant. Aceasta pasta se recomanda celor care au furuncule, abcese.



Lemn Dulce (Glycyrrhiza glabra) -cunoscut si ca radacina dulce, iarba dulce

Radacina plantei este partea folosita in scopuri terapeutice: contine glicorizina, acid glabric, derivati de natura flavonoidica (licviritina si izolicviritina), un hormon estrogen (similar estradiolului), amidon, zaharuri, asparagina, substante minerale, vitamine B, dihidrostigmasterol.
Glictrizina din “dotare” ajuta la fluidizarea secretiilor traheobronhice si faringiene
Flavonoizii ii dau un efect diuretica si antispasmodica.
Lemnul dulce e folosit ca antiinflamator articular, laxativ sau purgativ si se recomanda in tratamentul artritelor, dismenoreei, ulcerului gastric, bronsitei, constipatiei, calculozei renale si calculozei biliare. De asemenea, lemnul dulce e folosit si ca alternativa a altor indulcitori, deoarece zaharurile din compoozitie nu fermenteaza odata ingerate.
Infuzia se prepara adaugand o lingurita de radacina la o cana de apa clocotita. Se recomanda sa se bea cate trei ceaiuri zilnic.


Marar (Anethum graveolens)

De la marar putem folosi intreaga planta, de la radacini la frunze si inflorescente.
Mararul este folosit atat intern, cat si extern.
Ceaiul de marar ajuta in tratarea problemelor digestive(indigestie, hipoaciditate, colite, gastrite, balonare, meteorism, flatulenta), dar si ca leac atunci cand avem stari de voma sau sughitam.
Mararul este si un bun diuretic, consumat atat in stare proaspata, cat si sub forma infuziei.

Datorita cantitatii considerabile de estrogen pe care o contine, mararul poate fi folosit pentru intarzierea aparitiei semnelor imbatranirii, imbunatatirea aspectului pielii, reglarea ciclului menstrual si chiar cresterea sanilor. De asemenea, ajuta si la slabit si in reducerea efectelor menopauzei.

Extern, mararul se foloseste pentru purificarea tenului si pentru inchiderea porilor dilatati, prin aplicarea unui decoct.
Decoctul se prepara prin fierberea a 2 linguri de marar proaspat tocat in 200 ml de apa, timp de 5 minute. Ceaiul racit se aplica pe fata prin tamponarea pielii si nu se clateste. Ceaiul poate fi pastrat la rece cateva zile, dupa care se prepara alt stoc.


Musetel (Matricaria recutita) - sau "romanita"

Atributul principal al acestei plante-minune este bogatia de elemente active din compozitie: ulei volatil, apigenina, umbeliferona, eterul metilic al umbeliferonei, acid salicilic, fitosterine, subsante glico-zidice, acid clorogenic, camilina, vitamina B1, vitamina C, minerale, matricina.

Musetelul are actiune antispastica, anestezica, antiseptica si antiinflamatorie. In reactiile produse de iradieri, are actiune protectoare si curativa. De asemenea, musetelul usureaza digestia si reduce inflamatiile mucoaselor, are actiune carminativa, sedativa si e folosit si ca antiseptic gastric si intestinal.
Alte intrebuintari ale plantei au de-a face cu efectul sudorific, antidiareic, bactericid si cicatrizant.

Musetelul, utilizat intern, se recomanda celor ce se confrunta cu afectiuni ca: gastrite, enterocolite, dismenoree, diaree, infectii renale, astm bronsic infantil , afectiuni hepatice.
Avand un efect sudorific, musetelul se foloseste cu succes in tratamentul starilor febrile.
Infuzia se prepara adaugand o lingurita (sau lingura mica de flori) la 250 ml de apa clocotita. Zilnic, se consuma cate 3-4 cani (in functie de intensitatea dorita a efectelor).
Pentru tratarea balonarilor, infuzia de musetel se imbogateste cu 2 lingurite de fenicul, radacina de nalba, de lemn dulce, de frunze de menta (in cantitati egale). Infuzia se lasa 10 minute, apoi se strecoara si se indulceste, consumandu-se zilnic (treptat) cate o jumatate de cana cu infuzie.

Durerile mesntruale se pot trata cu succes amestecan 60 g flori de musetel, 40 g frunze de menta, 40 g radacina de valeriana. Pentru o cana de apa, se foloseste cate o lingura din acest amestec si se prepara o infuzie care se bea racita si indulcita. Se recomanda consumul zilnic a 3 cani de ceai.

Utilizat extern, musetelul amelioreaza ranile purulente, arsurile, hemoroizii, durerile de gat, ulceratiile pielii, leucoreea, abcesele dentare, conjunctivita, zgarieturile si ranile superficiale.
Musetelul este si un reputat ingredient cosmetic: emolient, antiseptic pentru testutul cutanat (trateaza tenul iritat, inrosit) si excelent agent de ingrijire a parului blond.
Tot extern, el se foloseste ca descongestiv anal si rectal.
Infuzia care se foloseste extern se prepara dubland cantitatea de flori si se aplica sub forma de bai, comprese, spalaturi, clisma, gargara.

In scop cosmetic sau aroma-terapeutic, se poate adauga un saculet cu flori de musetel in cada de baie, peste care se lasa sa curga apa fierbinte (clocotita), apoi se asteapta pana ce apa ajunge la temperatura corpului.


Papadie (Taraxacum officinale) - i se mai spune "papa lunga", sau "parpsita gainilor"

In cazul papadiei, planta care creste peste tot, ne putem bucura de efecte terapeutice folosind atat frunzele, cat si radacina. Ambele contin taraxacina, un principiu amar activ.
Frunzele mai contin si proteine, glucide, vitaminele A,B,C,D.
Radacina mai contine si insulina, rasini, tanin, vitamine, sterol, colina, acid cafeic, sitosterina, substante proteice, grasimi, fructoza, vitaminele A, B, C, D, tiamina, acid nicotinic, colina.

Papadia este folosita ca laxativ, venotonic, depurativ, coleretic si colagog, diuretic si hipoacidifiant.
Planta e recomandata in tratarea dezechilibrelor glandulare, a obezitatii si a gastritelor cauzate de hiperaciditate gastrica.
De asemenea, papadia se foloseste in afectiunile hepatice, in diskineziile biliare cu tulburari intestinale, deoarece stimuleaza bila.
Un alt efect al papadiei este cel de normalizare a sangelui si circulatiei sanguine, ceea ce o recomanda in tratamentul varicelor, ulcerului varicos, dar si in tratarea eczemelor si altor afectiuni dermatologice.
Ceaiul de papadie mai e folosit in guta si reumatism.

Infuzia se prepara adaugand 3 lingurite de planta la 300 ml de apa fierbinte. Se consuma 3-4 ceaiuri pe zi.


Pin (Pinus L., fam. Pinacee)

In scopuri medicinale se folosesc mugurii de pin, care contin ulei volatil, alfa pinen, beta pinen, beta felandren, limonen, delta caren, acetat de bornil, aldehida anisica si caproica, alcooli, aldehide si cetone.
In concentratie mica, uleiul volatil de pin are efecte antiinflamatoare, antiseptice (pentru caile respiratorii si caile urinare). Are proprietati diuretice, antiseptice si cicatrizante.

Din mugurii de pin se face o infuzie, fierband 3 lingurite de muguri in 500 ml de apa. Dupa o jumatate de ora, se strecoara lichidul si se indulceste. Se beau 3-4 cani de lichid cald pe zi, care ajuta in tratarea de bronsite acute, traheite, pielite, cistite, uretrite.

Aceeasi infuzie se poate folosi si extern, prin bai cu actiune antiseptica si cicatrizanta.


Salvie (Salvia officinalis) - sau "jales de gradina"

In scopuri terapeutice se folosesc frunzele de salvie, bogate in ulei volatil. Printre compusii activi se numara: absintol, alfa si beta-pinene, acetatde linalil, camfor, borneol, acetatde bornil, cineol, sescviterpene,tanin, acid ursolic, acid oleanolic, picrosalvina (principiu amar), sitosteroli, acizi (fumarie, clorogenic, nicotinic, cafeic), substante estrogene, vitamina B si C, azotat de potasiu.

Extractele de salvie au proprietati coleretice, carminative, estrogene, antiseptice si usor astringente, expectorante, antispastice, antitermice.
Ceaiul de frunze de salvie are un efect antisudorific.
Salvia este un bun tratament pentru inflamatiile gastro-intestinale, balonari, spasme digestive. Salvia stimuleaza secretia bilei, ajutand in tratamentul bolilor hepatice.
De asemenea, salvia este folosita cu succes in bronsite cronice, diskinezii biliare, reumatism, varice si vaginita.

Infuzia se prepara adaugand 2 lingurite de planta la o cana de apa clocotita. Se beau doua cani de ceai in fiecare zi. Pentru efectul antisudorific, ceaiul se bea rece, cu inghitituri mici si in mai multe reprize.

Impreuna cu musetel si capsule de mac, sau ca atare, salvia este un bun antiseptic si antiinflamator, folosit cu succes in abcese dentare si amigdalite (se face gargara).
Aplicata local, salvia ajuta la vindecarea ranilor cu puroi si a ulceratiilor pielii.


Soc (Flos Sambuci – florile de soc si Fructus Sambuci – fructele de soc)

Atat inflorescentele cat si fructele socului sunt folosite in scop medicinal.
Socul este o sursa buna de rutozida, ulei volatil, etil-amine, izobutil si izoamil-amine, beta glicozizi ai acizilor cafeic si ferulic, mucilagii, vitamina C.

Gratie compusilor sai, socul are proprietati diuretice, laxative si galactogoge este sudorific si anti-febril. Inflorescentele au proprietati antinevralgice.
Ceaiul de flori de soc se foloseste atat intern cat si extern. Intern, ajuta la tratarea tusei in caz de raceala, gripa, bronsita; inlaturarea constipatiei, in reumatism, cistite si infectii urinare. Consumul de ceai ajuta si la stimularea lactatiei, la combaterea obezitatii, dar si la calmarea starilor nervoase.
Extern (bai sau cataplasme), ceaiul de soc e indicat in tratarea abceselor si arsurilor, gratie caracterului analgezic, antiseptic si decongestiv.
Infuzia se prepara adaugant 3 lingurite de flori la 300 ml apa clocotita si se consuma cate 4 cani de ceai caldut in fiecare zi. Pentru efectul laxativ, se mai pune o lingurita de flori de soc la aceeasi cantitate de apa si se bea seara, inainte de culcare.
Pentru utilizarea externa a infuziei, se dubleaza cantitatea de flori.



Trandafir (Rosa L., fam Rosacee)

Dincolo de aspectul frumos si de mirosul imbatator, petalele de trandafir au si proprietati terapeutice.
Bogat in alcooli triterpenici alifatici si stearoterpenici, geraniol, nerol, citronelolul, taninuri, cianidina, derivati flavonici, zaharuri, ceara, acid galic, trandafirul are o sumedenie de intrebuintari in scop medicinal.

Intern, petalele de trandafir se folosesc ca antipiretic, antiinflamator, antiseptic, astringent. Uleiul volatil de trandafir e adesea utilizat in cazul diareei cronice si contra racelii, gripei, transpiratiei abundente si a bronsitelor.
Extern, petalele au sunt intrebuintate ca antiseptic si decongestiv.

Infuzia se prepara din 2 lingurite de petale la 250 ml apa clocotita si se beau 3 ceaiuri pe zi.
Infuzia din petale uscate se foloseste extern (neindulcita) sub forma de comprese pentru ochii obositi si in gargare (in tratamentul afectiunilor bucale si gingivale).


Sunatoare (Hypericum perforatum) - sau "pojarnita"

Sunatoarea, contine alfa pinen si carburi sescviterpenice, derivati polifenici (galactozida evercetolului), acid cafeic si colagenic, tanini, colina, saponine, saruri minerale.
Sunatoarea are proprietati antiseptice, antibiotice, antidiareice, astringente, cicatrizante si antispastica, sustinand, de asemenea, si functiile hepatice.

Infuzia se prepara adaugand o lingura de planta la 250 ml apa clocotita. Se beau trei cani in fiecare zi.
Ceaiul e folosit impotriva tusei, racelii, crampelor gastrice, gastritelor, afectiunilor hepatice, colecistite, ulcer gastric, dar si ca stimulent si adjuvant in purificarea sangelui.

Sub forma de bai, cataplasme si gargara, acelasi ceai (preparat in dubla concentratie) dezinfecteaza si cicatrizeaza, calmeaza durerile, cicatrizeaza ranile si grabeste vindecarea arsurilor. De asemenea, este un bun antiinflamator gingival.


Tei (fam.Tiliaceae)

Teiul contine mucilagii, ulei volatil, flavonoide, gume, tanin, zahar, colina si acetilcolina.
In uleiul volatil se gaseste un alcool alifatic (farnesolul), sta la baza a ceea percepem noi ca “mirosul de tei”.
Printre proprietatile teiului se numara actiunea sudorifica, antitermica, emolienta, expectoranta si sedativa, neurosedativa, antiseptica, anti-anxioasa si calmanta.
Ceaiul de flori de tei se administreaza celor care sufera de raceli si gripe (hidrateaza, sedeaza, inlatura febra si toxinele, ajuta la eliminarea secretiilor bronhice), de insomnii, de stari anxioase si atacuri de panica.

In asociere cu musetel si menta, teiul favorizeaza digestia si intareste mucoasa gastrica.

Aplicat sub forma de bai si comprese, ceaiul de tei este un calmant general si un bun decongestiv. Atat copiii nervosi si agitati, cat si bolnavii de tuse convulsiva pot beneficia de pe urma bailor cu ceai de tei. De asemenea, compresele reci ajuta la tratarea cearcanelor si a ochlor umflati.
In combinatie cu bicrbonatul de sodiu, acest ceai e utilizat sub forma de gargara, impotriva inflamatiilor la nivelul amigdalelor.

Ceaiul se prepara adaugand 4 lingurite de flori la un litru de apa. Aceasta cantitate rezultata se bea in 4 reprize de-a lungul unei zile. Pentru un efect complet linistitor, se indulceste cu miere de albine si I se poate adauga putin lapte.
Pentru gargara, se adauga 5 g de bicarbonat de sodiu la o ceasca de ceai (gargara se face cu ceai cald).
Pentru bai, se infuzeaza o jumatate de kg de flori uscate la 3 litri de apa clocotita, care se strecoara si se adauga la apa din cada. Baia se face la o temperatura normala.



Ceai verde/ negru/ oolong/ alb (Camelia sinensis)

Este cel mai des intalnit ceai de pe glob. Toate tipurile de ceai listate mai sus se prepara cu
acelasi tip de frunze, numai ca metoda de preparare difera.
Ceaiul negru se face din frunzele presate viguros, generand o aroma si o culoare intensa., Ceaiul verde e facut din frunzele care sunt presate mai bland (nu se elibereaza acea enzima care da pigmentul puternic si aroma intensa).
Ceaiul alb se obtine din frunza neoxidata a aceleiasi plante, iar ceaiul oolong se obtine din frunza semi-fermentata si este mai bogat in teina.
Ceaiurile obtinute din Camelia Sinensis, consumate regulat, sunt antioxidante puternice, energizante naturale (gratie cofeinei), simuleaza metabolismul, actioneaza ca purgativ si chiar laxativ si ajuta in lupta impotriva obezitatii.
In tarile asiatice (unde “domneste” ceaiul verde), incidenta bolilor cardiace si a cancerului este foarte scazuta si se crede ca ceaiul este unul dintre factorii care contribuie la asta.
In orice caz, este cert ca ceaiul este bogat in flavonoide, care actioneaza ca antioxidanti, neutralizeaza radicalii liberi si previn oxidarea colesterolului.
Bautorii de ceai sustin ca acesta ii mentine tineri, supli si plini de vitalitate si il recomanda tuturor.

In incheiere, daca mai stiti si alte plante terapeutice, va rugam sa completati acest articoprin postarea de raspunsuril, fiindca avem convingerea ca inca nu am deslusit pe deplin toate efectele curative pe care natura ni le pune la dispozitie! :)


Atentie! Sfatuiti-va cu un medic inainte de a consuma orice ceai in scop medicinal, astfel incat sa va asigurati ca acesta nu va interactiona cu medicamentele pe care le luati sau cu vreo alta afectiune!
De asemenea, nu culegeti plantele voi insiva in scopul de a le infuza, decat daca aveti certitudinea ca puteti distinge plantele care seamana intre ele.

Sanatate!

http://www.tpu.ro/sanatate/ce-efecte-curative-pot-avea-ceaiurile-1/

_________________________________________________
"Toata nefericirea umana provine din a nu accepta realitatea exact asa cum este." ~ Buddha
"ca si cum i-ai zice unei sticle de pepsi de 2 l, in care ai turnat o cutie intreaga de mentos, sa nu faca spume" ~ by bibi

Don't make important decisions in anger: you can always tell a person to go to hell tomorrow~Paulo Coelho
Daiana's Kitchen
avatar
Daiana
ADMINISTRATOR ROZ
ADMINISTRATOR ROZ

Data de inscriere : 16/09/2008

Numarul mesajelor : 43790
Data nasterii : 07/12/1977
Varsta : 39
Localizare : Temesvar :)
Stare de spirit : gone out! be back someday.

http://testdaiana1.blogspot.com/

Sus In jos

Re: Ce efecte curative pot avea ceaiurile

Mesaj Scris de Tweety Laura la data de Vin Dec 11 2009, 10:20


multumesc chiar aveam nevoie de asa o lista
acuma mi`am dat seama de ce mi`a mers burta vreo 2 zile la rand la cat ceai verde am baut de acuma nu mai beau asa mult
avatar
Tweety Laura
Membru V.I.P
Membru V.I.P

Data de inscriere : 16/09/2009

Numarul mesajelor : 13305
Data nasterii : 07/03/1987
Varsta : 30

http://www.laurascorner.blogspot.com

Sus In jos

Re: Ce efecte curative pot avea ceaiurile

Mesaj Scris de irene_d la data de Mar Ian 05 2010, 07:57

Eu beau aproape in fiecare zi ceai din muguri de pin, e foarte bun.
Si mai beau ceai de macese sau din fructe de padure.

Interesante informatiile.
avatar
irene_d
Membru V.I.P
Membru V.I.P

Data de inscriere : 13/09/2009

Numarul mesajelor : 1265
Data nasterii : 16/03/1983
Varsta : 34

Sus In jos

Re: Ce efecte curative pot avea ceaiurile

Mesaj Scris de Continut sponsorizat


Continut sponsorizat


Sus In jos

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum